fbpx

Misterul Lacului cu schelete se adâncește după rezultatele surprinzătoare ale testelor ADN

În loc să clarifice definitiv lucrurile, un test ADN efectuat asupra rămășițelor umane din Lacul scheletelor din Himalaya adâncește și mai mult misterul cestui loc straniu, care atrage anual mii de curioși.

Pe versantul indian al Munților Himalaya, la altitudinea de peste 4.800 de metri, se află așa-numitul Lac al scheletelor, un loc în care sunt împrăștiate nenumărate rămășițe umane. Numele oficial al acestui luciu de apă este Lacul Roopkund.

Acest lac, puțin adânc și lat de 40 de metri, este înghețat în cea mai mare parte a anului. Însă, în zilele de vară ceva mai calde, lacul își expune conținutul sinistru.

Foto: Wikimedia

Lacul a fost descoperit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când un soldat britanic a văzut pentru prima dată apa înghețată și plină de oase. Însă misterul legat de identitatea și originea celor care și-au lăsat oasele aici încă nu a fost elucidat.

„Se speculează de mult timp cu privire la identitatea oamenilor ale căror rămășițe se află în lac, motivul pentru care au ajuns în apă și felul în care au murit”, afirmă Niraj Rai, de la Institutul de Paleontologie din India, potrivit National Geographic.

În urma unui studiu condus de Niraj Rai, care a testat ADN-ul și a efectuat datarea cu radiocarbon a oaselor, s-a stabilit că scheletele proveneau din cel puțin trei grupuri genetice diferite.

Inițial, savanții au crezut că oasele ajunseseră acolo în urma unui singur incident: o expediție militară eșuată, condusă de generalul Zorawar Singh din Cașmir. Soldații s-au rătăcit când se întorceau după Bătălia Tibetului, din 1841.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Foto: Wikimedia

O altă variantă este că oasele le-ar aparține unor soldați japonezi care au fost surprinși de vremea proastă la începutul campaniei din Pacific din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Iar o treia teorie spune că oasele au ajuns în lac după un ritual religios.

În 2013, cercetătorii au crezut că au elucidat în sfârșit misterul, atribuind oasele unui grup de indieni din secolul IX.

Aceștia ar fi fost surprinși de o furtună cu grindină, dat fiind faptul că unele dintre cranii și oasele umerilor poartă urme de lovituri care se potrivesc cu rănile provocate de o cădere de grindină de mărimea mingilor de tenis.

Oasele nu poartă semnele vreunei bătălii, nu au urme de răni lăsate de arme și nu există indicii că ar fi putut fi vorba de o epidemie. Potrivit Ancient Origins, o legendă locală îi menționează pe regele Raja Jasdhaval și pe soția lui, Rani Balampa, care era însărcinată.

Cei doi au plecat într-un pelerinaj spre Nanda Devi Raj Jat, o ceremonie de sărbătorire a zeiței Nanda Devi care avea loc o dată la 12 ani. Fețele regale erau însoțite de servitori, dansatori și de alți membri ai curții.

Foto: Wikimedia

Întregul grup a fost surprins de o furtună cu grindină. Zeița Nanda a aruncat „mingi de fier” asupra întregului grup, considerând că dansatorii profanaseră un teren sacru.

Însă testele făcute recent pe ADN arată că scheletele nu au apărut toate acolo în același timp și că nu există vreo legătură între toate aceste rămășițe. Cel puțin 23 dintre cele 38 de schelete ele aveau origini sud-asiatice, însă au ajuns în acel loc în urma unor incidente diferite, care au avut loc între secolele VII și X.

Alte 14 scheletele aparțin unei perioade mai înaintate cu cel puțin 1.000 de ani și au fost legate genetic de populațiile mediteraneene din Grecia și Creta.

„Când am primit rezultatele ADN, a devenit foarte clar că unele dintre rămășițe nu aparțineau unor indivizi din sudul Asiei. Nu ne așteptam la așa ceva”, a afirmat Eadaoin Harney, cercetător la Universitatea Harvard.

Foto: Wikimedia

Experții nu pot explica prezența unor indivizi mediteraneeni în Himalya cu atât de mult timp în urmă. Potrivit lui Rai, coautorul studiului publicat în Nature Communications, „încă nu știm care este motivul pentru care niște mediteraneeni ar fi călătorit până aici.”

Cercetătorii intenționează să revadă locul în vara anului 2020, când vor efectua mai multe studii pe bucățile de păr și pe unghiile găsite în zonă. De asemenea, savanții vor mai examina bijuterii, o pereche de papuci de piele și vârfuri de suliță din fier descoperite în zonă.

Din păcate, publicitatea a transformat Lacul Roopkund într-o curiozitate. Cum nu este un sit protejat, turiștii provoacă pagube în zonă, luând oase acasă și îngreunând astfel cercetările.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>