Misterul din Las Labradas, Mexic: salba de pietre aliniate cu Soarele

Pentru a întâmpina „Soarele de vară”, în luna iunie, populația antică din Sinaloa, în nordul Mexicului, a sculptat figuri umane și modele geometrice pe monoliți giganți. Aflate pe coastă și mângâiate de valurile Pacificului, pietrele sunt nemișcate de mii de ani.

Pietrele care anunță cele mai luminoase zile ale anului

Foto: SPECIAL / NOTIMEX / Notimex via AFP
Foto: Notimex via AFP

S-ar putea, potrivit Institutului Național de Antropologie și Istorie din Mexic (INAH), ca aceste reprezentări să fi fost dedicate unei divinități solare antice. Cel mai puternic argument în sprijinul acestei teorii este tocmai felul în care au fost dispuse:

„Datorită poziției sale la Tropicul Racului, între 20 și 23 iunie, se poate observa punctul maxim pe care Soarele îl atinge în ciclul său anual pe bolta cerească”, explică INAH într-un comunicat.

Joel Santos Ramírez investighează situl de ani de zile. Conform calculelor și observațiilor sale astronomice, se pare că din Las Labradas de Sinaloa „se poate observa la orizont, în timpul apusului, punctul maxim pe care Soarele îl atinge în ciclul său anual de la sud la nord”, explică specialistul.

Gravuri bizare pe piatră

Wikimedia Commons
Foto: Wikimedia Commons

Potrivit cercetătorului de la INAH, figurile geometrice gravate pe pietre reprezintă, cel mai probabil, cele mai importante stele care pot fi observate pe bolta cerească.

„În aspectul său spațial și geometric, ca centru, origine și loc de convergență; în aspectele sale naturale: ca lumină, foc, căldură, mișcare ondulatorie, și metafizice: ca obiect de contemplare, cult, adorație, exaltare și transformare”, detaliază specialistul instituției.

Santos Ramírez și echipa sa de cercetători cred că acesta a fost un punct de referință calendaristic pentru oamenii care au proiectat Las Labradas, în Sinaloa, mai ales pentru că zilele din iunie sunt cele mai lungi din an.

În această regiune a Mexicului, ele marchează începutul sezonului ploios, asociat în trecut cu fertilitatea și cu sfârșitul secetei. Este probabil că locuitorii precolumbieni din zonă au dorit să obțină favorurile elementelor naturale de bază pentru culturile lor.

Din datarea efectuată de INAH, se crede că acest sit arheologic a fost folosit între anii 2500-1000 î.e.n., „deci reprezintă cel mai îndepărtat sit arheologic descoperit, până în prezent”, în nordul țării.

Ca să știi mai mult, citește „Conchistadorii prin ochii aztecilor”

Până când a apărut această carte, republicată de nenumărate ori, unica mărturie referitoare la cucerirea Americii era cronica scrisă de spaniolii victorioși. Miguel León-Portilla a pus laolaltă, cu o incomparabilă iscusință, textele traduse din limba nahuatl în spaniolă de Ángel María Garibay pentru a ne oferi viziunea celor învinși: cum au văzut indienii din Tenochtitlan, Tlatelolco, Texcoco, Chalco și Tlaxcala lupta împotriva conchistadorilor și nimicirea finală a lumii aztece. Enumerare a semnelor care au anunțat dezastrul, descriere a înaintării lui Cortés, cronică a luptei eroice a vechilor mexicani în apărarea culturii și a vieții lor, elegie a unei civilizații care s-a pierdut pentru totdeauna, „Conchistadorii prin ochii aztecilor” este o carte clasică și o lectură indispensabilă.

„Conchistadorii prin ochii aztecilor” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu