Legenda spune că crabii samurai poartă chipurile războinicilor care s-au înecat și reprezintă unul dintre cele mai bune exemple de evoluție prin selecție artificială.
Crabii samurai sunt o specie unică, originară din Marea Japoniei. Spre deosebire de alte crustacee, crabii Heikegani, cum le spun japonezii, sunt venerați de pescarii locali datorită unei trăsături care, în ochii culturii populare, îi face speciali.
Cele mai multe exemplare prezintă un model unic pe carapacea, care conturează o figură familiară sătenilor, chipul unui războinic samurai din secolul XII.
Această pareidolie (abilitatea omului de a interpreta forme aleatorii ca fiind modele, în special chipuri) este explicată în folclorul japonez prin povestea clanului Heike, care a condus Japonia timp de 350 de ani, înainte de a pieri în mod dramatic în mâinile dușmanului.
Povestea spune că sfârșitul dinastiei Heike a avut loc într-o bătălie navală, purtată în strâmtoarea Kanmon, în sudul arhipelagului, în aprilie 1185.
În ciuda măiestriei navale, cele 500 de corăbii ale războinicilor Heike au fost depășite numeric de Genji, care au profitat de curenții marini pentru a-i înfrânge într-o bătălie care a durat ore în șir.
Odată ce șansele de victorie ale Heike au fost spulberate, a avut loc asediul final al Genji; cu toate acestea, în loc să fugă, războinicii Heike rămași au decis să se arunce în mare ca să nu cadă în mâinile inamicului.
De atunci, legendele despre epopeea lui Heike au proliferat și au devenit parte din cultura populară japoneză. Povestea apare în poemul epic Cântecul lui Heike, iar bătălia a fost imortalizată în nenumărate gravuri care înfățișează spiritele războinicilor ridicându-se de pe fundul mării sau contopindu-se cu crabii din adâncuri.
Ideea că crabii samurai reprezintă războinici Heike uciși în luptă a pus în mișcare un mecanism de selecție artificială perfecționat de-a lungul secolelor de către pescarii din zonă, astfel încât crabii a căror armură simula o față de samurai erau aruncați înapoi în mare, limitând pescuitul la cei care nu aveau această caracteristică.
De-a lungul timpului și fără să știe, pescarii au influențat evoluția crabilor samurai, favorizând supraviețuirea și reproducerea celor pe care îi considerau ca având trăsături care imitau chipul unui războinic Heike.
Acest lucru a însemnat că crabii al căror model dorsal semăna cu o față umană au supraviețuit, și-au mărit numărul de descendenți și și-au transmis genele din generație în generație, în timp ce soiurile cu alte forme de carapace au pierit odată cu pescuitul, scăzând diversitatea modelului de pe dorsal al speciei.
Carl Sagan a popularizat povestea crabilor samurai în fascinanta carte „Cosmos” și, de atunci, a devenit un exemplu de selecție artificială care descrie puterea omului de a interveni în evoluția speciilor.
Cineva cu multa rabdare sta si ii sculpteaza pe fiecare in parte 🙂