Misterul celor 15 schelete umane descoperite în beciul lui Benjamin Franklin

Benjamin Franklin, numit adesea „primul american”, este o figură îndrăgită în istoria Americii pentru rolul important pe care l-a jucat în formarea țării. Numeroasele sale realizări l-au transformat într-un personaj legendar de bună-credință.

Este foarte cunoscut ca inventator, om de știință și politician, dar a avut el și o latură întunecată?

Curiozitati despre Benjamin Franklin 01
Benjamin Franklin. Foto: Wikimedia

Născut în Philadelphia în 1705, Benjamin Franklin a fost al 15-lea din cei 17 copii ai familiei. De-a lungul vieții, a inventat scaunul balansoar, lentilele bifocale, caricaturile politice și cateterele flexibile.

De asemenea, a fondat prima stație de pompieri, a negociat Tratatul de la Paris, care a ajutat SUA să câștige Războiul de Independență, și a redactat Declarația de Independență. În plus, Franklin a fost umorist, ambasador în Franța și președinte al Pennsylvaniei (un rol similar cu cel de guvernator).

A fost un afemeiat, plângându-se adesea de dependența sa de sex. Se știe că făcea „băi de aer”, în care își deschidea toate ferestrele și stătea dezbrăcat, fără să țină cont de privirile curioase ale vecinilor săi.

Îi plăcea și băutura. În 1737 a publicat „Dicționarul băutorului”, compus din sute de termeni de argou prin care poți spune că „un om este beat”. Dar afilierea sa la Francmasonerie este cea care ridică adesea semne de întrebare.

Franklin a ajutat organizația să își redacteze statutul și, în cele din urmă, a devenit Mare Maestru. Poziția sa în rândul masonilor a dat naștere unor teorii ale conspirației interesante, una dintre ele fiind aceea că Franklin a fost, de asemenea, membru al Illuminati, un grup de oameni puternici care conduc lumea în secret.

Cu toate acestea, Franklin era notoriu pentru că nu știa să păstreze secrete. Chiar și atunci când a activat la Paris ca spion al americanilor lăsa documente secrete la vedere, purta conversații „secrete” în public, iar propria lui secretară s-a dovedit a fi chiar o „cârtiță” a britanicilor, chiar dacă Franklin a refuzat să creadă vreodată acest lucru.

Descoperirea celor 15 schelete din beciul lui Franklin

Ceea ce este de necontestat despre Benjamin Franklin este că a avut schelete în beci – la propriu. Acestea au fost descoperite în 1998, când o organizație numită Friends of Benjamin Franklin House a decis să restaureze casa cu patru etaje din Londra în care Franklin a locuit în timp ce era emisar al coloniilor americane.

Dintre clădirile în care a locuit Franklin, aceasta este singura care mai stă în picioare. Lucrările de reabilitare au fost întrerupte de descoperirea unor oseminte umane și de animale sub podeaua a ceea ce este astăzi sala de seminar a casei (unde era grădina pe vremea lui Franklin).

Un medic legist a stabilit că oasele erau vechi de circa 200 de ani; prin urmare, nu a fost necesară o anchetă penală. Totuși, de unde să fi provenit rămășițele? A ucis Benjamin Franklin oameni și le-a ascuns cadavrele în beci?

Organizația i-a invitat pe Simon Hillson și pe colegii lui de la Institutul de Arheologie din Londra să studieze oasele, iar cercetările lor au furnizat detalii istorice valoroase.

Dintr-o groapă de un metru adâncime au fost recuperate peste 1.200 de bucăți de oase, care sunt, cel mai probabil, rămășițele unei școli de anatomie conduse de William Hewson, ginerele proprietăresei lui Franklin, Margaret Stevenson.

Scheletele misterioase descoperite în beciul lui Benjamin Franklin
Un craniu descoperit în groapa cu oase din beciul casei lui Benjamin Franklin. Foto: Benjamin Franklin House

Hewson, care s-a căsătorit cu fiica lui Margaret, Polly, în 1770, este cunoscut mai ales pentru cercetările sale privind sângele și sistemul limfatic. El a izolat proteina-cheie în procesul de coagulare a sângelui, fibrinogenul, și a numit-o „limfă coagulabilă”.

Hewson s-a format la Edinburgh și a studiat cu celebrul anatomist William Hunter, devenind partener în școala acestuia. Ulterior, Hewson s-a certat cu Hunter, iar Franklin a servit ca mediator. Franklin a notat:

„Nu mi-ar fi deranjat deloc să le ascult plângerile dacă aș fi putut fi de vreun folos să le soluționez divergențele; dar, cum acest lucru nu era probabil, nu puteam decât să îmi doresc să își ducă mandatele la bun sfârșit cât mai liniștit posibil, deoarece acest lucru ar fi fost cel mai mult în avantajul amândurora.”

La scurt timp după aceea, Hewson și-a deschis propria școală de anatomie.

Rămășițele umane provin de la 15 indivizi și prezintă urme de disecție lăsate de instrumentele chirurgicale (rămășițele de animale au fost găsite în principal în partea din față a casei, în vechile depozite de cărbune).

De exemplu, un femur prezenta clar urme de tăiere, demonstrând, probabil, procesul de amputare. Să știi să tai cât mai rapid și mai precis era o abilitate valoroasă într-o vreme în care nu se cunoșteau beneficiile sterilizării.

Bucățile de craniu prezintă urme de trepanare, un procedeu folosit în principal pentru a elibera presiunea asupra creierului. Cu toate acestea, relativ puține operații chirurgicale aveau șanse de reușită, iar procedurile invazive erau îngreunate de posibilitatea pierderilor mari de sânge și a infecțiilor, precum și de lipsa anestezicului (folosit abia din 1846).

Scheletele misterioase descoperite în beciul lui Benjamin Franklin
Un femur ce prezintă urme de tăiere. Foto: Benjamin Franklin House

Cele mai solide dovezi ce leagă oasele din casa lui Franklin de școala de anatomie a lui Hewson sunt o o porțiune de coloană vertebrală de broască țestoasă și o cantitate de mercur, ambele găsite în groapa cu rămășițe.

Într-un experiment realizat în 1770 la Royal Society, Hewson a arătat cum curge mercurul printr-o broască țestoasă, pentru a evidenția sistemul limfatic. Cu ajutorul lui Franklin, Hewson a fost ales membru al Royal Society și a primit Medalia Copley pentru munca lui.

În groapa cu oase au fost găsite și alte obiecte legate de studiul anatomic, inclusiv lamele pentru microscop. În Anglia acelei epoci, studiul anatomiei devenise din ce în ce mai popular; învățământul limitat din spitale a lăsat un gol care a fost umplut de școlile private precum cea a lui Hewson.

Însă procurarea de cadavre pentru disecție nu era deloc ușoară, iar disecțiile au devenit o practică pe deplin legală abia în 1832. Este probabil ca unele dintre corpurile folosite de Hewson să fi provenit de la hoții de cadavre, care le furau din cimitire și își transportau marfa pe Tamisa la adăpostul nopții.

Anatomia era un domeniu de studiu periculos: în timpul unei disecții din 1774, Hewson a contractat septicemie și a murit, la doar 34 de ani. După cum i-a scris Franklin soției sale, Deborah:

„Familia noastră aici este în mare suferință. Biata doamnă Hewson și-a pierdut soțul, iar doamna Stevenson pe ginerele ei. A murit duminica trecută dimineața de o febră care a înfrânt priceperea celor mai buni medici ai noștri. A fost un tânăr ingenios, harnic, util și iubit de toți cei care l-au cunoscut. Ea a rămas cu doi copii mici, iar un al treilea este așteptat să vină pe lume în curând. Tocmai pusese pe roate o afacere profitabilă în dezvoltare, cu cele mai bune perspective de a-și crește în mod avantajos tânăra familie.”

În cele din urmă, Polly se va muta împreună cu copiii ei în Philadelphia pentru a fi aproape de Franklin după încheierea Războiului de Independență.

Ca să știi mai mult, citește „Povestea vieții mele”

Prin „Povestea vieții mele”, magistralul Benjamin Franklin ne introduce în lumea Americii coloniale de secol XVIII. Sinceritatea cu care omul de știință dezvăluie detaliile vieții sale este cuceritoare și memorabilă, iar lecțiile de viață pe care ni le împărtășește sunt la fel de prețioase și acum. De origini umile (fiu al unui lumânărar), Franklin a reușit să se distingă încă din adolescență prin sârguință, cumpătarea și firea sa întreprinzătoare.

În vremea sa, Franklin era extrem de cunoscut și de influent în Europa. A organizat prima bibliotecă publică din America și a contribuit la înființarea Universității din Pennsylvania. Din 1785 până în 1788, a îndeplinit funcția de guvernator al statului Pennsylvania. Spre sfârșitul vieții, și-a eliberat propriii sclavi și a devenit un aboliționist convins.

Cumpătarea pe care a cultivat-o încă din tinerețe, precum și grija de a nu răni orgoliul celorlalți i-au deschis drumul către funcții importante în politică și diplomația americană. S-a străduit toată viața să obțină cele mai mari virtuți accesibile unui om, recunoscând în același timp, fără ipocrizie, ca slăbiciunile și tentațiile tipic omenești l-au înfrânt în numeroase ocazii. În ciuda acestui fapt, aspectele mai puțin lăudabile ale personalității lui Franklin nu sunt de ajuns pentru a eclipsa realizările și influența acestui simbol al Americii timpurii.

„Povestea vieții mele” se găsește cu reducere pe Bookzone, Cărturești, Elefant sau eMag.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu