Mirosul de mosc, duhoarea „căprioarei-vampir” transformată de oameni în parfum

Bizar prin înfățișarea care i-a adus supranumele de „căprioară-vampir”, moscul este vânat pentru o glandă care, în stare naturală, miroase urât, dar care se folosește la producerea unora dintre cele mai apreciate parfumuri.

Moscul a fost prețuit încă din antichitate pentru mirosul său. Astăzi, termenul de „mosc” se referă la o serie de substanțe produse pe cale sintetică, folosite la fabricarea parfumurilor.

Însă, când a intrat pe scena istoriei, moscul putea fi găsit numai în săculețul ce crește ca un scrot pe burta moscului mascul.

Ce este moscul?

Lipsit de coarne, moscul are doi colți uriași, o trăsături curioasă care i-a atras porecla de „căprioara-vampir”. Foto: Mother Nature Network

Moscul este un animal răspândit în întreaga Asie, inclusiv în Afganistan, China, India, Mongolia, Nepal, Pakistan și Rusia (în Siberia).

Cele mai mari exemplare abia ating înălțimea de 60 de centimetri și nu cântăresc mai mult de 20 de kilograme. Masculul moscului are o glandă mirositoare numită „săculețul cu mosc”, situată între buric și organele genitale.

Vechii indieni, cei care au început să recolteze glanda, foloseau pentru ea același cuvânt pe care îl foloseau pentru testicule: „muska-s”, un cuvânt prin care desemnau atât glanda în sine, cât și produsul său.

Mosc tibetan, carte poștală veche din Asia. Foto: Wikimedia

Moscul era folosit în principal în medicina ayurvedică, unde glanda era uscată și apoi măcinată. În acest stadiu al procesării, glanda are un miros pătrunzător, de-a dreptul respingător, cu „accente de amoniac care au un miros asemănător cu urina și cu castoreumul”.

Ulterior, s-a descoperit că prin diluarea în alcool a prafului puternic mirositor, duhoarea dispărea, iar medicamentul astfel obținut era mult mai ușor de tolerat.

Pe lângă faptul că îndepărta mirosul de animal, diluarea scotea în evidență o aromă complexă și plăcută. După ce a fost adoptat de civilizațiile antice, moscul a devenit o marfă de preț.

La începutul secolului XIX, era de două ori mai scump decât aurul. Mai târziu au devenit disponibile versiuni sintetice mai ieftine, care au fost, de asemenea, numite „mosc”.

Astăzi, moscul încă mai este recoltat de la rumegătoare”. Convenția pentru Comerțul Internațional cu Specii de Floră și Faună Amenințate de Dispariție reglementează recoltarea moscului, însă braconajul rămâne o problemă.

Moscul, la concurență cu „voma de balenă”

Alte surse animale de miros asemănător cu moscul sunt civetele, cașalotul și castorii. De exemplu, secrețiile din săculeții aflați în proximitatea glandelor anale ale castorilor au un miros asemănător cu al vaniliei și al moscului.

Această substanță, numită „castoreum”, este folosită la fabricarea mai multor parfumuri.

Săculețul glandei ce produce mirosul specific al moscului este uscat, transformat în pulbere și apoi dizolvat în alcool, pentru a putea fi folosit în parfumuri. Foto: Wikimedia

În unele cazuri, este folosită pentru a crea „mirosul de mașină nouă” și este întrebuințată la multe produse alimentare ca „aromă naturală”, înlocuind vanilia.

Cremele cosmetice sunt doar unele dintre multele produse care conțin castoreum. Un alt aditiv asemănător moscului, folosit la parfumurile de lux, este ambergris-ul, sau așa-numita „vomă de balenă”.

Această substanță este extrasă din părțile nedigerabile ale caracatițelor ajunse în intestinele cașaloților. Plutind pe ocean până când ajunge pe țărm, ambergris-ul de cea mai bună calitate se oxidează ani în șir datorită combinației între salinitatea apei, aer și expunerea la soare.

Glanda mirositoare a moscului este recoltată de la masculi, uciși de obicei cu ajutorul unor capcane. Foto: Animalia.bio

Prețuită pentru mirosul ei unic, ambra cenușie (o altă denumire a „vomei de balenă”) este foarte căutată de  producătorii de parfum și de cei care se dau în vânt după mirosul ei.

De fapt, ambra cenușie de înaltă calitate se poate vinde cu 18.000 de euro kilogramul. După cum îți poți imagina, există o întreagă industrie a recoltării de ambră cenușie, iar concurența este feroce.

Din fericire, mai sunt disponibile și alte surse de mosc, cum ar fi plantele Abelmoschus moschatus și Amgelica archangelica, precum și moscul sintetic.

Moscul de cea mai înaltă calitate vine din Vietnam și se numește „mosc de Tonkin”, în timp ce moscul de calitate scăzută vine din Rusia.

Moscul prelevat de la rumegătoarele siberiene se vinde pentru 132 de euro pentru un centimetru cub, de câteva ori mai mult decât prețul aurului la aceeași greutate.

Mirosurile care ne plac tuturor

Videoclipul de mai sus surprinde câteva exemplare de mosc în sălbăticia Siberiei.

Într-un studiu din 2010, savanții au descoperit că există un consens general legat de substanțele care miros frumos și de cele care miros urât.

Potrivit cercetării, cei mai mulți oameni cred că mirosul de limetă, grefă, pergamută, portocală, mentă, frezie, acetat de amil (mirosul merelor și al bananelor), mimoză și brad sunt cele mai plăcute arome.

Interesant este că, dintre mirosurile considerate plăcute, cel de mosc și paciuli se aflau la coada listei.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu