În orașul japonez Kyoto există un monument curios, format dintr-o serie de figuri geometrice ridicate pe o movilă funerară. Are un aspect aproape antropoid, dând impresia că reprezintă o figură umană. Numele său este, de asemenea, oarecum confuz, deoarece se numește Mimizuka (ceea ce înseamnă „movilă de urechi”).
În pofida numelui, nu are nimic de-a face cu urechile, ci cu nasurile. Inițial, numele său era Hanazuka („movilă de nasuri”), care se referă la cele peste 35.000 de nasuri care sunt îngropate acolo. Acestea au aparținut soldaților și civililor coreeni, precum și trupelor chinezești Ming care au înfruntat invaziile japoneze din peninsula coreeană între 1592 și 1598.
Războinicii japonezi aveau obiceiul de a lua cu ei capetele dușmanilor înfrânți. Acestea erau numărate și înregistrate meticulos de comandanți, apoi erau împachetate și trimise în Japonia ca dovadă a bunei desfășurări a campaniei. Cu cât aducea mai multe capete, cu atât mai mulți bani primea soldatul ca recompensă.
Cu toate acestea, în timpul invaziilor din Coreea, a venit o vreme când au fost atât de multe capete care trebuiau trimise în Japonia, încât era aproape imposibil să se găsească loc pentru ele pe navele care transportau soldați, care erau oricum foarte aglomerate.
Așa că regentul japonez Toyotomo Hideyoshi a insistat să primească în schimb nasuri, ca dovadă că oamenii săi făceau progrese pe frontul din Coreea. Ceea ce a declanșat conflictul a fost în primul rând intenția lui Hideyoshi de a cuceri China.
În acest scop, el le-a cerut coreenilor să îi acorde drept de trecere, lucru pe care aceștia, care erau vasali ai dinastiei chineze Ming, l-au refuzat. Hideyoshi a început apoi invazia peninsulei coreene.
În 1592 Hideyoshi a trimis o flotă de 1.700 de nave de diferite mărimi care transportau o armată colosală, de 160.000 de oameni, pentru a debarca la Busan. Au cucerit cu o oarecare ușurință Seul, Hanseong și Phenian, pregătindu-se să treacă râul Yalu, pe teritoriul chinez.
Dar apoi au avut ghinionul de a se confrunta cu flota amiralului coreean Yi Sun-sin, care i-a oprit din drum. La șase ani de la începutul invaziei, în 1598, trupele japoneze au fost nevoite să se retragă, după moartea lui Hideyoshi.
El a dat ordine clare după ce a lansat al doilea val de invazie în 1594:
„Tăiați pe toată lumea, fără a discrimina între tineri și bătrâni, bărbați și femei, clerici și laici, ofițeri de rang înalt și soldați, și trimiteți capetele în Japonia.”
După unele surse, numărul total de capete și nasuri trimise, conservate în butoaie cu sare, ar fi fost de 214.700, majoritatea soldați și civili coreeni.
Dar, înainte de sfârșitul războiului, Hideyoshi însuși a pus să se construiască un altar pe terenul Templului Hokoji pentru a îngropa tot ce fusese trimis de soldații săi.
De asemenea, a ordonat călugărilor budiști să se roage pentru odihna sufletelor miilor de coreeni morți. Sanctuarul, cu mormântul și monumentul funerar, a fost inaugurat la 28 septembrie 1597.
Sanctuarul a fost cunoscut inițial drept Hanazuka („movila de nasuri”), dar câteva decenii mai târziu, fiind considerat de prost gust, a fost schimbat în Mimizuka („movila de urechi”), așa cum este cunoscut și astăzi. Nu este nici pe departe singurul mormânt de acest fel din Japonia.
Monumentul prezintă puțin interes pentru japonezi, iar cele mai multe vizite pe care le primește sunt din partea turiștilor coreeni. Până la mijlocul anilor 1980, abia dacă era menționat în manualele de istorie japoneze.
În anii 1990 au existat încercări de a excava movila și de a returna rămășițele în Coreea, dar guvernul japonez nu a autorizat lucrările la monumentul istoric.
În mod curios, Mimizuka se află la vest de Muzeul Național din Kyoto și de sanctuarul shintoist Toyokuni dedicat lui Toyotomi Hideyoshi, care a ajuns să fie considerat „kami” („spirit divin”) după ce a murit.
Citește în continuare