Mierea halucinogenă, cea mai dulce armă mortală din Antichitate

În 2008, după ce au petrecut o săptămână în Turcia, pe malul Mării Negre, doi americani au ajuns la spital cu simptome similare infarctului.

Vinovatul? Așa-zisa miere a nebunilor, un ucigaș puțin cunoscut, care a doborât mii de soldați de-a lungul istoriei și care în zilele noastre este la mare căutare pentru efectele sale halucinogene și afrodiziace.

Foto: Wikimedia

Mierea nebunilor este produsă de albinele care consumă nectar de Rhododendron ponticum și alte plante otrăvitoare care cresc în Japonia, Nepal, Brazilia, America de Nord, Europa și regiunea estică a Mării Negre, în Turcia.

Mierea nebunilor are un gust mai amar decât cea obișnuită. Toxicitatea sa este mai puternică dacă este recoltată primăvara, rododendronii fiind printre primele plante care înfloresc.

Cei care consumă mierea nebunilor joacă un joc periculos: pot trece de la extazul beției la moarte după doar câteva linguri. Și pentru că potența variază de la stup la stup, nu există vreo cale sigură de a spune care este doza maximă recomandată.

Rhododendron ponticum. Foto: Wikimedia

În cazul cuplului care a ajuns la urgență, dozele din ce în ce mai mari de miere cu „nuanțe” toxice le-au provocat infarcturi miocardice acute, precum și amețeli, hipotensiune și pierderea conștienței.

Mierea este atât de puternică, încât armatele antice au folosit-o ca armă, cu deosebită eficiență. Vechiul comandant grec Xenofon, care și-a condus armata de 10.000 de soldați din Persia înapoi în Grecia în 401 î.e.n., se mândrea adeseori cu talentul său de a alege, în teritoriul ostil, locuri de tabără sigure.

Xenofon nu a observat nimic neobișnuit la locul de tabără din Pontus, pe coasta Mării Negre, în nord-estul Turciei, dar a observat un număr extraordinar de albine. În scurt timp, oamenii săi le-au descoperit fagurii și s-au desfătat cu dulceața parfumată a mierii sălbatice.

Xenofon, care și-a așternut în scris gândurile pentru posteritate, a notat cum a fost „îngrozit când soldații au început brusc să se comporte ca niște nebuni și s-au prăbușit cu toții”. Întreaga armată a fost paralizată zile în șir, total vulnerabilă în fața unui potențial atac inamic.

Soldații lui Xenofon și-au revenit înainte de a fi descoperiți și uciși, însă generalul roman Pompei nu a fost atât de norocos.

În anul 65 î.e.n., în timpul unui război împotriva regelui Mitradate din Pont, Pompei și trupele sale au trecut prin zona în care armata lui Xenofon a mâncat miere halucinogenă.

Soldații romani au gustat bucuroși din fagurii pe care dușmanii lor i-au așezat de-a lungul traseului. Îmbătați și paralizați de mierea toxică, o mie de soldați au fost prinși în ambuscadă și uciși.

Xenofon conducându-și armata de 10.000 de oameni. Ilustrație din secolul XIX. Foto: Wikimedia

Au existat, de asemenea, cazuri în care mierea nebunilor a fost folosită în mied ca modalitate de blocare a forțelor invadatoare. Miedul, sau vinul de miere, se face prin fermentarea mierii cu apă, amestec în care se adaugă fructe și mirodenii.

Alte două cazuri în care miedul a fost folosit ca armă, petrecute în aceeași regiune în care armatele lui Xenofon și Pompei s-au îmbătat odată, merită amintite aici.

În 946, rușii din Kiev au căzut în plasa dușmanilor lor, acceptând de la aliații acestora câteva tone de mied făcut din mierea nebunilor. Toți cei 5.000 de ruși au fost masacrați în locul unde s-au prăbușit beți, zvâcnind și delirând.

O jumătate de mileniu mai târziu, în 1489, în aceeași regiune, o armată rusă a omorât 10.000 de tătari care băuseră butoaiele de mied pe care rușii le lăsaseră în mod intenționat în tabăra abandonată.

Mierea nebunilor, care reprezenta – și, în unele cazuri, încă reprezintă – o amenințare pentru toți cei care sunt familiarizați cu proprietățile sale, este văzută cu ochi buni de către localnici.

În cultura turcă, mierea nebunilor este considerată leac, numit „bal deli”, fiind utilizată – în cantități mici – în tratamente pentru hipertensiune, diabet zaharat și boli ale stomacului.

Bust al regelui Mitridate (Muzeul Luvru). Foto: Wikimedia

În Nepal, tribul Gurung folosește mierea nebunilor atât pentru proprietățile sale medicinale, cât și pentru efectul halucinogen. Curioșii pot cumpăra mierea nebunilor de pe internet sau de la apicultori, care o comercializează în regiunile în care este produsă.

Mierea nebunilor costă aproximativ 350 de dolari kilogramul, un preț determinat atât de ingredientul activ – graianotoxina, care provoacă paralizie și oprirea respirației –, cât și de dificultatea de a o obține.

În Nepal, de exemplu, mierea halucinogenă este recoltată de oameni care escaladează stânci abrupte în timp ce rostesc descântece despre care cred că pot calma albinele furioase.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>