Meteoritul din decembrie 2018, o explozie cât zece bombe de la Hiroshima

Mingea de foc care a apărut deasupra peninsulei Kamchatka în decembrie 2018 a trecut în mare parte neobservată. În urmă cu 110 ani, aici s-a petrecut unul dintre cele mai misterioase fenomene din istoria umanității.

O explozie a unui meteorit deasupra Mării Bering, la sfârșitul anului trecut, a eliberat de zece ori mai multă energie decât bomba de la Hiroshima, spun oamenii de știință. Mingea de foc a străbătut cerul de deasupra peninsulei Kamchatka, din Rusia, pe 18 decembrie și a eliberat o energie echivalentă cu 173 de kilotone de dinamită.

A fost cea mai mare explozie aeriană de când, cu șase ani în urmă, un alt meteorit a intrat în atmosferă deasupra orașului Celiabinsk, în sud-vestul Rusiei, și a doua explozie ca mărime din ultimii 30 de ani, potrivit The Guardian.

Imagine cu meteoritul din Celiabinsk, din 2013. Prin comparație, meteoritul din decembrie 2018 a explodat deasupra unei regiuni și mai izolate. Foto: AP

Spre deosebire de meteoritul din Celiabinsk, care a fost filmat de camerele de supraveghere, telefoane mobile și camere fixate pe mașini, fenomenul din decembrie 2018 a trecut în mare parte neobservat fiindcă a explodat într-o zonă atât de izolată.

NASA a primit informații despre explozie de la forțele aeriene SUA, după ce sateliții militari au detectat lumina vizibilă și în infraroșu emanată de mingea de foc din decembrie. Lindley Johnosn, ofițer pentru apărare planetară la NASA, a declarat pentru BBC News că exploziile de o asemenea magnitudine apar doar de două sau trei ori la un secol.

A explodat la 26 de kilometri altitudine

Analiza NASA arată că meteoritul, lat probabil de câțiva metri, a intrat în atmosfera Pământului cu viteza de 116.000 de kilometri pe oră și a explodat la o altitudine de 26 de kilometri. Explozia a eliberat aproximativ 40% din energia eliberată de explozia meteoritului de peste Celiabinsk.

De când evenimentul a ieșit la lumină, cercetătorii au întrebat liniile aeriene dacă au zărit mingea de foc, care a trecut aproape de rutele folosite de avioanele comerciale care zboară între America de Nord și Asia.

Explozia spectaculoasă a unui meteorit, observată deasupra regiunii San Francisco, SUA, la 17 octombrie 2012. Foto: NASA

Explozia a lăsat urme în datele înregistrate de o rețea de senzori care detectează infrasunetele, care au o frecvență prea scăzută pentru a fi reperate de urechea umană. Rețeaua a fost înființată pentru a detecta testele nucleare secrete.

Incidentul de pe cerul Mării Bering ne reamintește că, în pofida eforturilor de identificare și urmărire a rocilor spațiale care ar putea fi o amenințare la adresa Pământului, meteoriți de mărime mare pot sosi oricum neașteptați. NASA lucrează la identificarea a 90% dintre asteroizii apropiați de Pământ care au o lungime de peste 140 de metri.

Sarcina ar trebui îndeplinită până în 2020, însă de fapt s-ar putea să dureze încă 30 de ani. Meteoritul lat de 20 de metri care a explodat deasupra orașului Celiabinsk a aprins cerul dimineții pe 15 februarie 2013.

În cel mai intens moment, mingea de foc a ars cu o intensitate de 30 de ori mai mare decât cea a soarelui. Apoi, a urmat o undă de șoc care i-a aruncat pe oameni la pământ și a pulverizat ferestrele a mii de apartamente.

Multe corpuri venite din spațiul cosmic cad pe Pământ în regiuni izolate, fără a fi observate

Nimeni nu și-a pierdut viața, însă peste 1.200 de oameni au fost răniți, mulți dintre ei din pricina sticlei care zbura peste tot. Unii s-au ales cu arsuri pe retină după ce au urmărit „spectacolul”.

În 1908, cea mai puternică explozie din vremurile moderne  a unui meteorit a zguduit pământul în Rusia. Roca a explodat peste Tunguska, o regiune puțin populată din Siberia și a culcat la pământ un număr de copaci estimat la 80 de milioane pe o zonă de 1.240 de kilometri pătrați.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu