Primele memorii de calculator au fost țesute manual de femei

Privind astăzi retrospectiv, primele inovații din domeniul tehnologiei informatice arată comic, primitive și voluminoase.

O imagine populară împărtășită frecvent pe site-urile de socializare înfățișează o cutie mare, de dimensiunile unui dulap, ridicată pe platforma de încărcare într-un avion Pan American Airways.

IBM 305 RAMAC. Foto: Pinterest

Explicația care însoțește imaginea identifică „dulapul” drept IBM 305 RAMAC, primul hard disk din lume, dezvoltat în 1957. Avea o capacitate de stocare de doar 5 Mb.

În primele zile ale informaticii, tehnologia memoriei permitea o capacitate de foarte puțini octeți. Primul computer electronic, dezvoltat în Al Doilea Război Mondial pentru a ajuta militarii să calculeze traiectoriile artileriei, folosea tuburi cu vid pentru a stoca date.

John Presper Eckert a inventat apoi un dispozitiv complicat, care utiliza tuburi de sticlă umplute cu mercur și cristale de cuarț care puteau stoca până la câteva sute de mii de biți, un salt uriaș de la primele tehnologii de memorie.

Foto: Wikimedia

La sfârșitul anilor ‘40, Frederick Viehe, un inventator amator din Los Angles, a înregistrat brevetul de invenție pentru un nou tip de memorie, care folosea transformatoare mici pentru stocarea datelor.

Această tehnică a fost îmbunătățită substanțial de An Wang, fizician la Harvard, iar mai târziu de Jay Forrester și Jan Rajchman, la începutul anilor ‘50, ducând la dezvoltarea memoriei cu miez magnetic.

Această nouă tehnologie a fost prima memorie nevolatilă din istorie – o memorie care nu pierde date atunci când este deconectată de la rețeaua electrică.

A fost folosită la scară largă în computerele Whirlwind ale armatei americane, pentru urmărirea în timp real a aeronavelor.

Memoria cu miez magnetic constă din mici gogoși din ferită înșirate pe fire într-o matrice. Fiecare gogoașă putea stoca un bit, iar valoarea bitului (zero sau unu) era identificată prin direcția fluxului său magnetic.

Sârmele care treceau prin găurile gogoșii puteau detecta (adică citi) și schimba (adică scrie) magnetizarea miezurilor.

Memoria cu miez magnetic a devenit tehnologia dominantă în primele două decenii ale Războiului Rece. Dar fabricarea sa era o sarcină delicată. Miezurile erau mici și trebuiau înfiletate de mâini ferme, cu ajutorul lupelor.

Un tehnician care țese memorii de calculator. Foto: ApolloManiacs.com

La fel ca toate meșteșugurile care implică țesut, cusut și alte forme de confecționare a textilelor care au fost asociate cu femeile de-a lungul istoriei, sarcina de a țese memorii de calculator le-a fost încredințată tot femeilor.

În timpul primelor misiuni Apollo, software-ul computerului Apollo Guidance a fost țesut într-un spațiu de stocare de înaltă densitate numit „memorie de cablu de bază”, care era similar cu memoria cu miez magnetic.

Pentru a construi memoria, NASA a angajat muncitoare din industria textilă, datorită preciziei necesare pentru a țese cu acul firele metalice.

O unitate de memorie de 32 x 32 nuclee care stochează 1024 biți (sau 128 octeți) de date. Foto: Wikimedia

Așezate una lângă alta la mese lungi, aceste femei au țesut firele în matricea cu miezuri magnetice. Trecerea unui fir prin miez crea valoarea „unu”, în timp ce ocolirea miezului însemna valoarea „zero”.

De fiecare echipă de „țesătoarele de memorii” răspundea un supraveghetor, iar șefa supraveghetorilor era Margaret Hamilton.

Aceasta dezvoltase software-ul de zbor pentru programul spațial Apollo al NASA. Una dintre contribuțiile principale ale lui Hamilton la misiunea Apollo a fost de a concepe o modalitate de a face față erorilor computerului.

Un card microSD de 8 GB suprapus pe 8 octeți de memorie magnetică. Foto: Daniel Sancho / Wikimedia

În timpul aterizării Apollo 11, astronauții au lăsat din greșeală comutatorul radar de întâlnire pornit, supraîncărcând computerul.

Hamilton a prevăzut o astfel de situație de urgență și a încorporat un mecanism de detectare și corectare a erorilor, care a permis computerului modulului lunar supraîncărcat să renunțe la sarcinile neimportante și să se concentreze asupra calculării direcției motorului de coborâre.

Dacă dorești să afli mai multe despre modul în care funcționează memoria cu miez magnetic, National Science Foundation are un tutorial interactiv pe această pagină.

Ca să știi mai mult

Cartea dedicată de Rodney Castleden „inventatorilor din trecut, prezent și viitor” este un omagiu adus imaginației creatoare a omului și un îndemn la cunoașterea și aplicarea în beneficiul societății a tuturor marilor descoperiri ale minții omenești. Autorul prezintă în ordine cronologică o selecție fascinantă de peste 250 de invenții (și de topuri ale lor), menționând numele autorilor – când se cunosc – , conjunctura economico-socială a momentului, problemele pe care inventatorii încercau să le rezolve, importanța pentru contemporaneitate și felul în care fiecare dintre ele a avut darul de a schimba lumea.

Comandă cartea „Invenții care au schimbat lumea. De la electromagnet la GPS” pe Elefant sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>