Melcul cu picior solzos (Chrysomallon squamiferum) este singura creatură care supraviețuiește în fisurile vulcanilor subacvatici, la temperaturi și presiuni extrem de mari, aciditate puternică și oxigen foarte puțin.
Acest melc neobișnuit îi uimește pe oamenii de știință, reușind să trăiască într-un mediu care face viața aproape imposibilă.

Abilitatea extraordinară a animalului se datorează capacității sale de a încorpora fierul în cochilie, fapt ce îl face rezistent la mediul aspru în care trăiește. În raport cu restul corpului, inima acestui animal este neobișnuit de mare, ajungând la 4% din volumul întregului organism. Melcul a fost descoperit în urmă cu două decenii, în aprilie 2001.
În încercarea de a înțelege mai bine cum se petrece acest fenomen unic, o echipă de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong a analizat ADN-ul melcului cu picior solzos, o premieră în biologie.
Cercetătorii au colectat 20 de melci cu picior solzos care trăiau în Oceanul Indian, la aproximativ 2.900 de metri sub nivelul mării. Unele animale proveneau dintr-un mediu bogat în fier, iar celelalte dintr-un areal sărac în fier.

Comparând cele două populații, savanții au aflat că explicația pentru capacitatea de a încorpora fierul în cochilie stă în ADN-ul melcilor.
Melcul cu picior solzos își construiește cochilia din metal
Este vorba de gena numită MTP – proteină de toleranță la metal, care sporește rezistența acestor creaturi la ionii de metal.
Oamenii de știință cred că această toleranță le permite melcilor să supraviețuiască, pe măsură ce ionii de fier din mediul înconjurător reacționează cu sulful prezent în cochilii, generând sulfură de fier.

Prin acest proces, cochiliile melcilor sunt acoperite cu un înveliș protector din fier. Această descoperire ar putea avea numeroase aplicații, atât în medicină, cât și în industria apărării.
„Dacă înțelegem cum reușește cochilia să reziste loviturilor, vom putea descoperi procedee de fabricare de armuri cu un grad de protecție mai mare”, a declarat Qian Peiyuan, potrivit The Mirror.
De asemenea, cercetătorii au fost uimiți să constate că, în ciuda caracteristicilor sale unice, melcul cu picior solzos nu are gene unice. Aceleași gene sunt prezente și la alte moluște, de exemplu la sepii și la stridii.
Mai mult, secvența genetică a melcului a rămas aproape neschimbată de-a lungul mileniilor. Învelișul protector – ca o armură – era comun în rândul gastropodelor acum peste 540 de milioane de ani.


