La doar 20 de ani, Matthaus Hetzenauer a devenit cel mai bun lunetist nazist și unul dintre cei mai decorați militari ai celui de-Al Treilea Reich.

Din 1943 până în 1945, Hetzenauer a terorizat trupele sovietice de pe frontul de est, fiind creditat cu uciderea a 345 de inamici, deși unii biografi cred că numărul real al victimelor este mai mare.

Lunetistul decorat a fost rănit și capturat înainte să ajungă la vârsta de 21 de ani, însă a devenit unul dintre cei mai eficienți lunetiști din întreaga Germanie.

Copilăria și tinerețea lui Matthaus Hetzenauer

Matthaus Hetzenauer  s-a născut pe 23 decembrie 1924, în Brixen im Thale, într-o familie de țărani. Cel mai bun lunetist nazist a crescut într-o regiune alpină din Austria. Distanțele mari și singurătatea Alpilor l-au ajutat să se afirme în armata germană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Satul se află în regiunea de nord a țării, lângă granița cu Germania, o zonă în apropierea căreia se află cele mai renumite pârtii de schi din Alpi.

Simon și Magdalena Hetzenauer , părinții lui Matthaus, trăiau din agricultură și se descurcau cum puteau. Simon era un vânător excelent, punând de multe ori pe masa familiei carne de căprioară și păsări sălbatice.

Tânărul Matthaus a deprins repede tehnicile tatălui său. Avea „în sânge” armata și arma cu lunetă, deoarece unchiul său, Josef, era veteran al armatei austro-ungare și deținător al mai multor medalii militare, printre care se număra și Crucea de Fier.

Vânând, Matthaus a deprins arta camuflajului, o însușire foarte importantă pentru un lunetist.

A învățat să fie foarte precis și, de asemenea, a învățat să se miște repede dacă primul glonț nu dobora ținta. Această abilitate era extrem de importantă pentru a scăpa de inamici.

La vârsta de 17 ani, Matthaus a fost recrutat de armata germană. A fost distribuit într-un batalion de vânători de munte din Kufstein, în Austria natală.

Fortificațiile de acolo sprijineau operațiunile de pe frontul estic și serveau drept avanpost defensiv în fața atacurilor inamice de la granița de sud a Germaniei.

Tânărul a schimbat unitatea în 1943 și a fost instruit în folosirea mortierelor și artileriei. S-a antrenat ca infanterist montan timp de doi ani, poziție pentru care a ajuns bine pregătit.

Însă, în timpul instrucției, comandanții i-au observat abilitățile de țintaș, așa că, din martie până în iulie 1944, Matthaus s-a antrenat ca lunetist. Talentul mortal al lui Hetzenauer a început astfel să iasă în evidență.

Matthaus Hetzenauer devine cel mai bun lunetist nazist

Lunetistul se baza pe două modele de pușcă pentru a-și îndeplini sarcinile mortale. Cel mai bun lunetist german avea întotdeauna cu el o armă Karabiner 98K cu lunetă telescopică X6 și o pușcă Gewehr 43 cu lunetă ZF4 4X.

Cu aceste unelte, a devenit unul dintre cei mai mortali lunetiști din Al Doilea Război Mondial. Aceste arme au devenit „prelungirile” mâinilor și ochilor lunetistului.

Armata germană l-a trimis pe Matthaus în Carpați, în Ungaria și în Slovacia, unde a luptat începând cu luna august 1944. Germanii încercau să oprească batalioanele sovietice care avansau pe acest front, așa că Hetzenauer s-a pus pe treabă.

Sarcina lui era să apere unitățile de artilerie montană de lunetiștii și de mitralierele URSS. Era o sarcină zilnică, fiindcă brigăzile montane erau supuse la foc continuu de către tunurile sovietice.

Tânărul prefera să împuște comandanții de unități sovietice și soldații care mânuiau mitralierele. Adeseori străpungea cu mult curaj liniile inamice, trăgând în anumite ținte și încercând să ucidă ofițerii comandanți.

Cel mai bun lunetist nazist a ucis, probabil, mai mulți inamici decât numărul oficial de 345 de victime. Era ca un joc de șah cu lunete: Hetzenauer ucidea pionii ca să ajungă la rege, o chestiune de necesitate pe front.

„A trebuit să împușc comandanții și tunarii inamici, fiindcă forțele noastre erau prea slabe ca număr și muniție”, avea să relateze lunetistul.

Uneori, Hetzenauer aștepta ore întregi în frig și zăpadă înainte să tragă un singur glonț. Era răbdător, știind că o singură mișcare greșită putea să-i trădeze poziția și să îi aducă moartea.

Distanța cea mai mare de la care a doborât o țintă a fost de 1.097 de metri, de zece ori lungimea unui teren de fotbal. Din august 1944 până în mai 1945, Hetzenauer a înregistrat un total de 345 de ținte ucise confirmate.

Adică mai mult de o țintă pe zi. Lunetiștii sovietici aveau un număr mai mare de ținte doborâte, însă Matthaus deținea recordul în rândul trupelor germane și toate țintele sale au fost doborâte într-o perioadă de doar zece luni.

Lunetistul a fost decorat pentru eforturile sale; a primit Crucea de Fier Clasa I și Clasa a II-a pentru numeroasele ținte doborâte și pentru curajul său din timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor inamice.

A fost singurul soldat care a primit Medalia de Aur pentru Lunetiști, apoi a primit Medalia de Aur pentru luptă corp la corp, Medalia de Argint pentru infanteriști, Medalia Neagră pentru răniți și Crucea Aurită a Germaniei.

Capturarea, bătrânețea și moartea

În noiembrie 1944, când încă avea puțin peste 20 de ani, Matthaus a fost rănit la cap în urma bombardamentelor de artilerie. A primit o medalie și a mai fost rănit încă de două ori până la sfârșitul războiului.

O parte din sarcină însemna să acopere retragerea unității sale din fața forțelor sovietice. Însă norocul i s-a terminat în mai 1945, când sovieticii l-au capturat.

Viața de prizonier nu a fost deloc ușoară, mulți dintre camarazii săi fiind torturați și uciși. Dintre cei trei milioane de germani capturați de sovietici, aproape un milion au fost uciși.

Cel mai bun lunetist german a petrecut cinci ani într-un lagăr sovietic pentru prizonieri, a supraviețuit și a fost eliberat în 1950.

Matthaus s-a întors acasă și a devenit tâmplar. S-a însurat cu Maria, care a trăit cu doi ani mai mult decât el. Conform Gravestone, cel mai bun lunetist nazist a murit în 2004, la vârsta de 79 de ani, după ce sănătatea i se deteriorase tot mai mult în ultima perioadă a vieții.