Înainte de inventarea fotografiei, oamenii aveau o metodă diferită de comemorare a celor decedați. Aveau, desigur, tablouri, însă elitele aveau parte de un serviciu special: măștile mortuare.
Multe popoare au folosit această tehnică pentru a păstra o amintire durabilă a liderilor lor. Pe fața celui decedat se turna ceară sau ghips, formându-se un portret sculptural.
Folosite în principal pentru ceremoniile funerare, măștile erau mai apoi expuse în universități, muzee și biblioteci.
Deși era cel mai adesea rezervată liderilor de stat, această onoare le era acordată și unor membri mai puțin importanți ai familiilor regale sau artiștilor și savanților de marcă.
Cine a creat masca mortuară a lui Napoleon?
În epoca lui Napoleon Bonaparte, tradiția măștilor mortuare era în floare în Franța. După înfrângerea din bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815), împăratul care cucerise o mare parte din Europa a fost exilat pe Insula Sfânta Elena.
Acolo, pe 5 mai 1821, Napoleon a murit, la vârsta de 51 de ani, înconjurat de mai mulți medici britanici și francezi. După cum era obiceiul în Franța, masca mortuară a fost făcută la o zi după moartea sa.
De fapt, au fost create mai multe măști mortuare, care sunt învăluite de mister până și astăzi. În primul rând, istoricii nu știu cu precizie cine a creat masca mortuară originală a lui Napoleon.
Cea mai răspândită convingere este că François Carlo Antommarchi, medicul personal al împăratului, a făcut primul mulaj, după care au fost realizate mai târziu mai multe copii din bronz.
O altă teorie, mai puțin populară, este că cel care a turnat masca originală a fost Francis Burton, un chirurg englez prezent la autopsia lui Napoleon.
Potrivit acestei teorii, Antommarchi a făcut o copie după masca lui Burton, pe care a adus-o în Franța pentru a o multiplica.
Istoricii nu pot stabili cu exactitate care dintre cei doi medici a condus autopsia, deși amândoi erau, cu siguranță, prezenți. Echipa medicală a stabilit că împăratul fusese ucis de un cancer la stomac în stare avansată.
Menajera lui Napoleon, suspectată că a furat masca
O altă teorie referitoare la mască spune că doamna Bertrand, menajera lui Napoleon, a reușit să fure bucăți din mulajul creat de Francis Burton, lăsându-i acestuia doar urechile și partea din spate a capului.
Unii cred că doamna Bertrand i-a dat masca lui Antommarchi la un an după ce a furat-o. De altfel, femeia a și fost dată în judecată de către Burton pentru a obține posesia măștii, însă doctorul britanic nu a reușit să pună mâna pe ea.
Antommarchi i-a trimis o copie a măștii lordului Burghersh, ambasadorul britanic la Florența, care intenționa să îi predea masca lui Antonio Canova, un sculptor celebru.
Lui Canova i s-a cerut să creeze o statuie a lui Napoleon pe baza măștii mortuare, însă artistul a murit înainte să-și termine opera. Masca a rămas în posesia lordului Burghersh.
Astăzi, piesa este cunoscută sub denumirea de „masca Antommarchi-Burghersh” și se află în Muzeul Armatei din Paris.
O altă mască, despre care se crede că a fost prima creată, este denumită „masca Bertrand” (după doamna Bertrand) și poate fi admirată la Muzeul Malmaison, din Rueil-Malmaison.
Dubii asupra înfățișării lui Napoleon
În întreaga lume există numeroase mulaje ale chipului lui Napoleon, însă aceste două exemple sunt, probabil, cele mai apropiate de original.
O altă controversă este cea legată de cum îl înfățișează mulajele pe Napoleon. Împăratul este prezentat drept tânăr și sănătos, însă, dată fiind natura bolii sale, istoricii cred că ar fi trebuit să arate mult mai bătrân și mai slăbit.
Fostul mare lider trăia în condiții groaznice și și-a petrecut ultimele zile lucrând la memoriile sale. După moarte, Napoleon a fost îngropat pe insula Sfânta Elena.
După 20 de ani, a fost exhumat și transportat la Paris, unde i s-a făcut o înmormântare de stat magnifică. La ceremonia funerară din 1840 au asistat mii de spectatori, care au dorit să-și ia adio de la marele cuceritor.
