Ai mai auzit până acum de Masacrul Pătrunjelului? A fost unul dintre cele mai sângeroase evenimente din istoria zbuciumată a Hispaniolei, o insulă împărțită între Haiti și Republica Dominicană.

În 1937, dictatorul dominican Rafael Trujillo a ordonat armatei să-i elimine pe haitienii care trăiau pe teritoriul dominican, în nord-vestul țării. În anul următor, a trimis armata spre sud ca să ucidă încă și mai mulți oameni.

Potrivit NPR, soldații hotărau cine urma să moară arătându-le oamenilor un fir de pătrunjel. Cei care pronunțau cuvântul „perejil” (se pronunță „perehil”) corect în spaniolă erau considerați dominicani și erau cruțați.

Ce care, prin pronunție, își trădau originea haitiană, erau executați. În șase zile, folosind puști, macete, cuțite, lopeți și baionete, dominicanii au ucis între 12.000 și 35.000 de oameni (estimările istoricilor variază).

Retorica anti-imigranți a lui Trujillo avea niște nuanțe rasiste foarte clare. Dictatorul i-a descris pe haitieni ca fiind „de rasă pur africană, incapabili să prezinte pentru noi vreun interes etnic. Prost hrăniți și prost îmbrăcați, sunt slabi, însă foarte prolifici din cauza condițiilor de viață mizere”.

Cel mai ciudat lucru cu privire la Masacrul Pătrunjelului

Trujillo i-a acuzat pe cei care treceau granița că sunt hoți și pe haitieni că aveau „boli și deficiențe psihologice care sunt endemice la nivelurile de jos ale acelei societăți. Acest tip de oameni este indezirabil”, spunea dictatorul dominican.

Multe dintre victimele lui Trujillo se născuseră în Republica Dominicană. Cum Republica Dominicană este mai întinsă și ambele țări aveau populații relativ egale, haitienii se stabileau de multă vreme în zonele slab populate din apropierea graniței, în căutare de pământ arabil.

Aceste comunități haitiene au supraviețuit timp de mai multe generații, ceea ce înseamnă că multe dintre victimele pogromului lui Trujillo trăiseră întreaga viața în Republica Dominicană.

Cu greu ai putea găsi vreo parte pozitivă a epurării etnice, însă poate că un lucru ar merita menționat. Eforturile lui Trujillo de a-și întări dominația la graniță au implicat și modernizări ale regiunii, adică construirea de spitale, școli, locuințe și autostrăzi care au legat zona de restul țării.

Așa că dominicanii din regiune au avut beneficii, chiar dacă haitienii au fost nimiciți de regim. Totuși, poți pune în balanță dezvoltarea infrastructurii cu măcelul?

Un alt lucru negativ: chiar și daunele cerute de haitieni au fost problematice. Președintele haitian Stenio Vincent, sprijinit de liderul american Franklin Roosevelt, a cerut daune de 750.000 de dolari.

Trujillo a plătit cam două treimi (puțin peste 9 milioane de dolari în banii de azi), însă guvernul haitian era atât de corupt, încât supraviețuitorii au primit, în medie, câte doi cenți de persoană.

Chiar dacă Masacrul Pătrunjelului este aproape ignorat la orele de istorie în școală, nu a fost deloc ignorat de literatură. Masacrul face parte din intrigă în cartea „Viața scurtă și minunată a lui Oscar Wao”, de Junot Diaz, apare în „Cum și-au pierdut accentul fetele Garcia”, de Julia Alvarez, și în „Recolta oaselor”, a lui Edwidge Danticat, printre alte opere menționate pe pagina de Wikipedia a acestui eveniment de tristă amintire.

Câteva amănunte istorice interesante

Un alt lucru mai puțin cunoscut referitor la istoria dominicană și haitiană este că ambele țări au fost cândva teritorii americane. În 1915, Woodrow Wilson a justificat o invazie în Haiti  prin faptul că țara era îndatorată la băncile americane.

În anul următor, SUA au ocupat Republica Dominicană, susținând că se dorește „protejarea haitienilor de amestecul străinilor”. Succesorul lui Wilson, Warren Harding, a protestat împotriva agresiunii SUA în campania sa și, în 1922, a instalat un președinte provizoriu în Republica Dominicană, până când au putut fi organizate alegeri.

Ocupația haitiană a continuat până în 1934, când Roosevelt a predat controlul țării armatei haitiene.

Masacrul Pătrunjelului este departe de a fi singurul exemplu de epurare etnică din istorie. Și mai rău este faptul că astfel de episoade sunt adeseori negate.

Genocidurile din Armenia, Bosnia, Cambodgia, Guatemala și Rwanda sunt negate de unii oameni. Cei care neagă aceste evenimente îi scutesc pe făptași de responsabilitate.

Pe de altă parte, există amatori de teorii ale conspirației care insistă asupra unor războaie care nu au avut loc niciodată, cum ar fi incidentul din 2015 în care SUA ar fi încercat să invadeze… Texasul.