Masabumi Hosono, japonezul îndemnat să se sinucidă pentru că nu s-a scufundat odată cu Titanicul

Cultura japoneză diferă în multe privințe de cea occidentală, una dintre cele mai importante caracteristici fiind importanța pe care o acordă idealurilor de datorie și onoare. Conceptul de rușine cântărește greu pentru japonezi, întrucât așteptările societății au o mare importanță.

Acest lucru a fost evident în cazul lui Masabumi Hosono, care, deși a supraviețuit scufundării Titanicului, nu s-a putut bucura de acest lucru.

Masabumi Hosono
Epava Titanicului. În medalion, Masabumi Hosono. Foto: Wikimedia

Masabumi Hosono a fost angajat al Ministerului Transporturilor din Japonia. A ajuns să se îmbarce pe celebrul Titanic (singurul pasager japonez care a supraviețuit), luându-și bilet la clasa a doua, după ce s-a întors dintr-o călătorie de afaceri din Rusia.

În noaptea de 14 aprilie 1912, când celebra navă a lovit icebergul, Hosono dormea. A fost trezit de un steward, cu o bătaie puternică în ușă. Inițial a fost împiedicat să urce pe punte (de unde erau deja lansate bărcile de salvare), deoarece echipajul a presupus că se afla la clasa a treia (de fapt, Hosono era la clasa a doua).

În cele din urmă, a reușit să ajungă pe punte și a fost alarmat la vederea rachetelor de ajutor lansate de echipaj.

Înțelegând imediat că se afla într-o situație cumplită, s-a adâncit în „gândul dezolant că nu-mi voi mai putea vedea iubita soție și copiii, deoarece nu aveam altă alternativă decât să împărtășesc același destin cu Titanicul”, după cum avea să scrie într-o scrisoare adresată soției, în timp ce se afla la bordul navei Carpathia (nava care i-a salvat pe supraviețuitori și i-a dus la New York).

Pe măsură ce numărul bărcilor de salvare rămase se micșora, a încercat să se pregătească să moară onorabil, „fără agitație, hotărându-mă să nu fac nimic rușinos pentru un japonez. Dar totuși m-am trezit căutând și așteptând orice șansă posibilă de supraviețuire”.

Șansa a apărut odată cu lansarea următoarei bărci de salvare, când un ofițer a strigat că la bord mai era loc pentru încă două persoane. Văzând un alt bărbat sărind în barcă, Hosono a decis să îi urmeze exemplul – „exemplul primului bărbat care a făcut saltul m-a determinat să profit de această ultimă șansă”.

Masabumi Hosono
Scrisoarea adresată de Masabumi Hosono soției lui. Foto: Wikimedia
Împreună cu ceilalți supraviețuitori, Hosono a ajuns la New York, unde inițial nu i s-a acordat atenție. Cu ajutorul prietenilor, japonezul s-a întors în țara sa natală, unde ziarele l-au numit „băiatul norocos”, după cum relatează thevintagenews.com. După ce a acordat o serie de interviuri, a dobândit o oarecare faimă.

Cu toate acestea, lucrurile aveau să se schimbe radical deoarece, în America, un alt supraviețuitor al dezastrului, un pasager de la clasa întâi pe nume Archibald Gracie, l-a denunțat, numindu-l pasager clandestin.

Masabumi Hosono a fost o rușine pentru cultura japoneză

Ziarele japoneze au preluat rapid informația și au scris articole în care îl învinuiau că a supraviețuit când atât de mulți muriseră. Circula informația că Hosono și un alt bărbat s-ar fi îmbrăcat în femei ca să obțină un loc pe vas.

Supraviețuirea lui Hosono – în special evadarea sa într-o barcă de salvare în timp ce la bordul Titanicului se mai aflau femei și copii – nu a fost primită cu bucurie în Japonia.

titanic
Ilustrație cu momentul scufundării Titanicului. Foto: Wikimedia

Fapta lui Hosono a fost de neconceput pentru că, în loc să salveze femei și copii și să moară în mod onorabil, a ales să-și salveze propria viață.

Făcuse țara de râs, motiv pentru care a fost concediat din minister. De asemenea, odată ajuns în Japonia, a primit scrisori în care i se cerea să se sinucidă, deși ulterior și-a recuperat locul de muncă și a lucrat în minister până în 1939, când a murit.

Cu toate că principiul potrivit căruia „femeile și copiii au prioritate” nu face parte din codul samurailor, spiritul de sacrificiu de sine al samurailor este o învățătură importantă (așa cum reiese din ferocitatea și curajul soldaților japonezi în cel de-Al Doilea Război Mondial) pe care contemporanii au considerat că Hosono a dezonorat-o.

Pentru gestul său, Hosono a fost condamnat de presă și ostracizat de propriul popor. Un articol din 1997 susținea că acesta a fost chiar prezentat în manualele școlare ca exemplu de „cum să te comporți într-un mod dezonorant” (deși o investigație din 2007 nu a reușit să găsească astfel de manuale).

Această animozitate, deși în multe privințe specifică Japoniei, nu a fost singulară – mai mulți supraviețuitori occidentali de sex masculin au fost, de asemenea, condamnați de public pentru că au scăpat cu bărcile de salvare când la bordul Titanicului încă se mai aflau femei și copii.

Hosono nu a vorbit niciodată despre ceea ce a trăit, cu excepția unei scrisori pe care i-a scris-o soției în timp ce se afla la bordul navei Carpathia.

Povestea a rămas o sursă de rușine pentru familia sa, care a făcut ca scrisoarea (reprodusă de Enciclopedia-Titanica.org) să fie publicată de cel puțin două ori, în încercarea de a explica ce s-a întâmplat cu adevărat.

Abia atunci când au publicat-o pentru a treia oară, în urma filmului de mare succes al lui James Cameron, oamenii au luat-o în seamă și, potrivit nepotului lui Hosono, “onoarea a fost în cele din urmă redată familiei Hosono”.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu