Cum își măreau femeile sânii înainte să existe implanturi mamare

Operațiile de mărire a sânilor sunt cele mai frecvente intervenții chirurgicale în scop estetic din lume. În zilele noastre, sunt unele dintre cele mai ușoare și mai sigure operații. Medicii folosesc astăzi implanturi mamare certificate și de calitate.

Dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. În epoca modernă, moda sânilor voluptuoși a luat amploare în anii ’50, după apariția primei ediții a revistei Playboy, cu Marylin Monroe pe copertă.

Corpul vedetei era dorit de fiecare bărbat și invidiat de fiecare femeie. Râvnind să arate precum celebra actriță, femeile cu sâni mici au început să-și dorească foarte mult să și-i mărească.

Și pentru asta erau pregătite să facă orice era necesar…

Implanturi mamare cu silicon, abia în anii ’60

Implanturi mamare - Cronin si Gerow
Thomas Cronin și Frank Gerow au inventat implanturile mamare cu silicon. Foto: Wikimedia

Abia în 1962, chirurgii plasticieni Thomas Cronin și Frank Gerow au pus la punct o tehnică de încredere pentru mărirea sânilor. Au dezvoltat primele implanturi mamare moderne.

Timmie Jean Lindsey, mamă a șase copii, a fost prima femeie supusă cu succes unei operații de mărire a sânilor cu implanturi de silicon.

Timmie, care a mers inițial la spital pentru a-și îndepărta tatuajul de pe unul dintre sâni, a spus că „totul a decurs perfect și sânii arătau precum cei naturali”.

Totuși, înainte să existe implanturi mamare cu silicon, femeile făceau lucruri cu adevărat nebunești pentru a-și crește mărimea sânilor.

În secolul XIX, unt de cocos și ulei de măsline

Implanturi mamare - corsete
Foto: Wikimedia

În secolul XIX la modă erau corsetele, despre care se credea că aveau proprietatea de a mări sânii. Bineînțeles, era doar un mit.

Ani mai târziu, oamenii și-au dat seama că, de fapt, corsetul zdrobea pieptul și nu-l lăsa să se dezvolte. Pentru a contracara efectele corsetului, femeile își aplicau tratamente care se doreau a fi adevărate „elixire ale creșterii” pentru sâni.

Multe femei credeau că untul de nucă de cocos sau uleiul de măsline contribuie la mărimea sânilor.

În secolul XX apar aparate bizare

Implanturi mamare - aparat
„Întărirea sânilor prin masaje agreabile și utile cu apă cu jet rece sub presiune. Face posibil dușul ușor fără a se uda și provoacă contracția fibrelor musculare ale glandelor mamare, fără a atinge vârful delicat al sânilor.” Poster publicitar. Foto: Wikimedia

Aceste procedee pălesc în comparație cu tehnicile pe care franțuzoaicele le foloseau pentru a obține un bust mai generos. La începutul secolului XX, franțuzoaicele își puneau pe sâni niște dispozitive mari, care creau vid și „aspirau”, pentru a-i face să crească.

Potrivit reclamei, aparatul ”folosește apa pentru a determina contracția fibrelor musculare ale glandelor mamare, fără a afecta sfârcurile”. Se presupunea că sânii creșteau prin acest procedeu.

Anunțul garanta că aparatul era ușor de folosit, dar avertiza că dispozitivul funcționa numai pentru „sânii normali”.

Femeile și-au pus în pericol viața înainte de apariția unor implanturi mamare moderne

Implanturi mamare - japoneze
Foto: Video City Live

Dar, înainte ca doctorii Cronin și Gerow să-și dezvolte tehnica de implant cu silicon, prostituatele japoneze și-l injectau deja singure.

În 1945, pe când soldații americani băteau Japonia în lung și-n lat, prostituatele presupuneau că bărbații căutau un singur lucru: sâni voluptuoși.

Ca să-i atragă, ele obișnuiau să fure silicon industrial lichid și să și-l injecteze direct în sâni. Rezultatele au fost îngrozitoare.

Siliconul afecta țesuturile și provoca cangrene la nivelul sânilor. Zeci de mii de femei și-au injectat silicon, ajungând apoi pe masa de operație.

Pe de altă parte, unii medici au încercat augmentarea mamară prin implantarea de „bureți” în sâni. Dar aceștia se micșorau cu timpul, erau prea tari și cauzau multă durere.


Japonezele nu au fost singurele femei din istorie care și-au pus viața în pericol în numele frumuseții: 5 pericole mortale suportate de oameni de dragul frumuseții

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu