Ce credeau strămoșii noștri că se află la marginea Pământului

Probabil că ar fi imposibil să explici unui om primitiv ce înseamnă sateliții de pe orbită, care cartografiază fiecare centimetru al planetei. Predecesorii noștri cunoșteau aveau certitudinea că există doar părțile lumii pe care le văzuse cineva cu propriii său ochi; ce se afla dincolo de „marginea Pământului” era, pur și simplu, rodul imaginației.

Astfel, pentru antici, lumea era un loc misterios și plin de magie. Unele populații din vechime credeau că teritoriile pe care le locuiau se aflau în centrul Pământului plat, înconjurat de un „prag” care ducea către o lume magică.

Există câteva hărți și enciclopedii vechi, care ne arată cum vedeau strămoșii noștri lumea. Babilonienii, grecii și romanii ne-au lăsat propriile lor viziuni asupra lumii și granițelor acesteia.

Babilonienii: Cele șapte regiuni de la marginea Pământului

marginile_lumii_01

O hartă bizantină a lumii, conform primei proiecții (conice) a lui Ptolemeu. Din Codex Vaticanus Urbinas Graecus, Constantinopol, circa 1300

Cea mai veche hartă a lumii descoperită vreodată își are originile în Babilon. Ea înfățișează lumea ca pe un disc rotund, înconjurat de un ocean cu ape periculoase. La marginea Pământului, dincolo de ocean, babilonienii credeau că se află șapte ținuturi misterioase, populate de ființe ciudate.

Harta a fost întocmită în secolul al VII-lea sau al VI-lea î.e.n., însă ideile pe care aceasta le înfățișează sunt și mai vechi. Notele lăsate de desenator spun că harta a fost copiată de pe o tăbliță de lut ce fusese întocmită cu 200 de ani înainte.

Însă, este probabil ca această viziune asupra lumii să aibă o vechime și mai mare. De exemplu, una dintre lumile periferice de pe hartă este menționată în Epopeea lui Ghilgameș, scrisă aproximativ în anul 2.100 î.e.n.

marginile_lumii_02

Marginea Pământului, un concept greu de imaginat

Babilonienii credeau că regiunile periferice aveau forma unor triunghiuri: întinderi mari de pământ, care se îngustează treptat, până când marginile Pământului se pierd în spațiul nesfârșit.

De la babilonieni au supraviețuit doar câteva astfel de descrieri. Însă, toate sugerează că aceste ținuturi sunt misterioase și de neatins. Unul dintre ele este numit „locul unde pasărea nu-și mai sfârșește zborul”.

Un alt ținut, avertizează harta, este teritoriul unui taur, care atacă pe oricine ajunge acolo. Babilonienii credeau că o insulă, aflată în nord, era învăluită într-un întuneric total. Alta, aflată puțin mai la vest, era scăldată într-o lumină de o strălucire inegalabilă.

Una dintre interpretări este că animalele (pasărea în zbor, taurul) reprezentau, de fapt, anumite constelații.

Grecii: Ținuturile monștrilor

marginile_lumii_03

Mulți dintre grecii antici credeau că la capătul lumii se află un ocean fără de sfârșit

Înainte ca Pitagora să propună pentru prima dată ideea că Pământul este rotund, grecii aveau o idee foarte diferită despre cum arăta lumea. Ei credeau că planeta are forma unui disc, format dintr-o serie de cercuri concentrice, în centrul cărora se afla Atena.

Zona locuită de ei, credeau grecii, era un cerc aproape perfect, înconjurat Marea Mediterană, circulară la rândul ei. Africa, Europa și Asia gravitau în jurul mării, pe o traiectorie circulară.

Grecii mai credeau că, dacă ajungeai până la capătul unuia dintre continentele străine, aveai să găsești doar un ocean fără de sfârșit.

marginile_lumii_04

Ctesias susținea că există unui trib de oameni cu un singur picior gigantic, pe care-l folosesc drept umbrelă.

Pentru greci, Atena nu era doar centrul geografic al lumii, ci și centrul civilizației. Cu cât călătoreai mai departe spre marginea Pământului, cu atât mai sălbatice deveneau locurile. În aceste zone îndepărtate, oamenii semănau tot mai mult cu niște monștri.

Chiar și după ce au început să înțeleagă mai bine universul, grecii au continuat să accepte ideea că Pământul era un disc cu monștri la periferie. Când s-a întors din India, exploratorul grec Ctesias a povestit că văzuse oameni cu capete de câini, tigri cu fețe de om și oameni cu picioare uriașe, pe care le foloseau drept umbrele.

Grecii credeau că India era unul dintre capetele Pământului. Potrivit lui Herodot, India era cel mai estic ținut al lumii, iar Arabia se afla la extrema sudică. Însă nordul și vestul, credea Herodot, erau niște mistere încă neexplorate:

„Nu am găsit pe nimeni care să-mi poată da informații la prima mână despre existența unei mări dincolo de Europa, spre nord și vest”, scria Herodot.

Romanii: O lume inundată de maree

marginile_lumii_05

Harta lumii, potrivit lui Strabon

Chiar și după ce Pitagora și Aristotel au sugerat că lumea ar putea fi o sferă, mulți au continuat să creadă în ideea că exista un capăt al Pământului, populat de sălbatici.

La rândul lui, împăratul roman Iulius Cezar era convins că Roma era centrul lumii. Cu cât călătoreai mai departe, credea el, cu atât mai sălbatici erau oamenii.

Viziunea romanilor asupra lumii nu era cu mult diferită de cea a grecilor. Numai că, pentru romani, extremitățile nordice și vestice nu mai erau necartografiate. Armatele romane ajunseseră până la ceea ce se credea a fi marginea Pământului.

Marginile nordice ale Terrei, credeau romanii, erau cuprinse de ape. Pliniu cel Bătrân, care vizitase tribul Chauci, din nord-vestul Germaniei, a consemnat:

„Acolo, de două ori la fiecare 24 de ore, mareea mătură o mare întindere de pământ… Atunci, aceste triburi deplorabile se refugiază în locurile înalte… după ce mareea se retrage, sunt ca victimele unui naufragiu.”

În curând, romanii au devenit convinși că toate marginile nordice erau la fel: pline de păduri și mlaștini unde trăiau sălbaticii, chinuiți fără încetare de mareele oceanului.

Era un mic adevăr care, prin extindere, a devenit o minciună. Romanii văzuseră o parte a Germaniei care se afla sub nivelul mării și au presupus că așa arăta tot restul lumii ne-romane.


Dacă ți-a plăcut articolul, citește și Pământul este plat – Care este baza celei mai ciudate teorii ale conspirației de pe internet? sau Pământul gol pe dinăuntru și președintele SUA care a căutat civilizația din interior.

Articole fascinante

>