Marele Bazin Artezian, lacul uriaș format sub deșertul Australiei

Australia este un tărâm fierbinte și inimaginabil de infertil, cel mai neprimitor dintre toate continentele locuite. Însă, paradoxal, sub pământul arid se află una dintre cele mai mari surse de apă dulce din lume: un rezervor de apă prins între mai multe straturi de rocă impermeabilă și argilă.

Rezerva conține 65.000 de kilometri cubi de apă dulce. Spre comparație, cel mai mare lac din lume, Baikal, este de 2.7 ori mai mic decât Marele Bazin Artezian, așa cum este denumită rezerva de apă din Australia.

S-a format acum sute de milioane de ani

Marele Bazin Artezian
Deși este arid și neprimitor, acest continent stă pe o rezervă uriașă de apă. Foto: Quora

Marele Bazin Artezian se află sub părți din statele Queensland, New South Wales, South Australia și Northern Territories.

Potrivit datelor Ministerului australian al Agriculturii, Apelor și Mediului, bazinul are suprafața de 1.7 milioane de kilometri pătrați, peste o cincime din continentul australian.

Marele Bazin Artezian s-a format de-a lungul a milioane de ani, în Triasic, Jurasic și Cretacic, când o mare parte din ceea ce este astăzi Australia continentală se afla sub nivelul mării.

Marele Bazin Artezian 02
„Gaura lui Beele”. Foto: Powerhouse Museum via Flickr

În această perioadă, depunerea sedimentelor a dus la formarea de straturi alternante de gresie permeabilă, roci impermeabile și argilit.

Cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmă, acest bazin a început să se înalțe, iar în jurul lui s-a format o barieră care a împiedicat apa de ploaie să ajungă la ocean.

În schimb, apa s-a așezat și s-a scufundat în pământ și a rămas prinsă în straturile de gresie situate la câteva sure de metri adâncime. În timp, apa acumulată a devenit o vastă rezervă subterană.

Doar găurești pământul și apa țâșnește

Marele Bazin Artezian 03
Apa din Marele Bazin Artezian este esențială pentru fermierii australieni. Foto: NSWFarmers.org

Marele Bazin Artezian este un rezervor închis, ceea ce înseamnă că apa din straturile de gresie se află sub o mare presiune. De aceea, atunci când în sol este săpată o gaură, apa iese la suprafață în mod natural, fără să fie nevoie de pompare.

Adâncimea medie a găurilor din Marele Bazin Artezian este de 500 de metri, dar unele găuri au fost forate la adâncimi de 2.000 de metri. Temperatura apei care vine de la mare adâncime este aproape de punctul de fierbere, din cauza căldurii și a presiunii imense din adâncuri.

Pe locurile unde aceste ape ies din pământ s-au format centre balneare și de tratament. De asemenea, în orașul Birdsville, din Queensland, a funcționat până în 2018 o centrală geotermală.

Marele Bazin Artezian 04
Foto: International Water Management Institute

În unele locuri, apa din rezervor iese la suprafață în mod natural, prin fisurile din stânci. Acest fenomen are loc mai ales în partea sudică bazinului, unde apa este aproape de suprafață.

Apa din Marele Bazin Artezian susține viața în multe părți ale Australiei continentale. Această apă le-a permis aborigenilor să trăiască în mediul arid și ostil mai bine de 40.000 de ani.

Popoarele aborigene au legături culturale, sociale și spirituale puternice cu aceste izvoare, care apar inclusiv în unele dintre miturile indigene.

Marele Bazin Artezian 05
Foto: Wikimedia

Coloniștii europeni au descoperit rezervorul în 1878, când dintr-o gaură forată superficial lângă Bourke, New South Wales, a țâșnit apă. Conștienți de valoarea acestei resurse, coloniștii au săpat, până în 1915, nu mai puțin de 1.500 de astfel de găuri.

Risipa de apă și pericolul contaminării

Descoperirea și folosirea acestei resurse a fost crucială pentru păstorit și a dus inclusiv la înființarea unor localități noi.

Potrivit enciclopediei Britannica, astăzi există peste 18.000 de găuri, prin care ies 1.3 miliarde de litri de apă în fiecare zi, deși o mare parte din aceasta se pierde prin evaporare și infiltrare.

Multe găuri au fost făcute ilegal sau au fost abandonate, rezultând o risipă considerabilă de apă, pe care guvernul australian încearcă să o oprească.

Apa
Apa iese la suprafață oriunde găsește o fisură. Foto: Reuters

În ultimul secol, presiunea apei în bazin a scăzut cu un sfert din cauza extracției și a ratei reduse de reumplere. În consecință, mai multe izvoare cu curgere liberă au secat, ducând la dispariția mai multor specii de nevertebrate care se bazau pe aceste resurse pentru supraviețuire.

O altă îngrijorare în creștere este că extragerea metanului din cărbune ar putea contamina apa cu substanțe toxice, amenințând viața și mijloacele de trai a mii de oameni.

În procesul de fracturare hidraulică sunt folosite zeci de substanțe chimice. Impactul lor pe termen lung asupra rezervorului de apă, agriculturii și oamenilor este bine cunoscut, dar mass-media din Australia acuză părțile interesate că falsifică sau ascund date.

În apele subterane din New South Wales au fost deja găsite niveluri ridicate de substanțe periculoase, inclusiv plumb, aluminiu, arsenic, bariu, bor, nichel și uraniu.


Dacă ți-a plăcut acest articol, îți recomandăm și 10 curiozități despre Australia, țara cu mai multe oi decât oameni.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>