În seara zilei de 3 noiembrie 1888, pe o pășune imensă din comitatul Oxfordshire, Anglia, a avut loc un fenomen care îi nedumirește și astăzi pe cercetători. În jurul orei 20.00, zeci de mii de oi au intrat în panică, au rupt țarcurile și adăposturile și au fugit pe câmp, distrugând garduri și provocând pagube fermierilor.

În dimineața zilei următoare, animalele au fost găsite împrăștiate, la câțiva kilometri de țarcurile lor. Unele dintre ele încă gâfâiau de spaimă, iar multe erau strânse laolaltă, ca pentru a se apăra.

Oile sunt animale timide și nervoase și se pot speria cu ușurință, dar ce anume a dus la comportamentul din acea noapte este încă un mister.

O debandadă de nedescris

Într-o scrisoare adresată editorului revistei Hardwicke’s Science-gossip, un crescător de oi păgubit a descris incidentul, în speranța că cineva i-ar fi putut oferi o explicație:

„Doresc să atrag atenția asupra unei circumstanțe deosebite care a avut loc în această localitate în seara de sâmbătă, 3 noiembrie. Zeci de mii de oi au fost cuprinse brusc de spaimă, sărind peste gardurile țarcurilor, scăpând pe câmp și alergând încoace și încolo; de fapt, trebuie să fi fost pentru un timp o debandadă de nedescris”, scria cititorul.

În dimineața următoare, ciobanii au găsit animalele pe drumuri, gâfâind ca și cum ar fi fost cuprinse de spaimă.

„Amploarea evenimentului poate fi apreciată dacă menționăm că toți marii fermieri, de la Wallingford până la Twyford, au raportat că oile lor au fost speriate în mod similar. Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că zona deluroasă de la nord de Tamisa pare să fi fost afectată cu precădere.”

Cauza posibilă: fulgere și trăsnete, un cutremur, un meteorit

Comportamentul oilor era inexplicabil. În acea noapte fulgerase ocazional, însă autorul nu credea că acest fapt putuse să stea la baza panicii. O altă sugestie a fost producerea unui cutremur, însă nu exista certitudine nici cu privire la acest fapt.

Posibilitatea ca vreun răufăcător să fi provocat animalele a fost exclusă, deoarece zona afectată era mare și ar fi fost imposibil ca cineva să desfășoare un atac coordonat în mai multe sate.

O altă teorie a fost producerea unui fenomen atmosferic care a speriat oile de moarte. Dar niciun eveniment meteorologic extraordinar, cum ar fi o ploaie de meteoriți sau un meteorit care să explodeze, nu avusese loc în acea noapte, cu excepția faptului că fusese „o noapte foarte întunecată”, cu fulgere ocazionale.

Fenomenul s-a repetat și în următorii ani

Evenimentele s-au repetat din nou în anul următor, nu departe de zona afectată inițial, iar câțiva ani mai târziu, în 1893, oile au suferit un alt atac de panică.

Din nou, epicentrul fenomenului a fost localizat în Oxfordshire, dar efectele au fost resimțite și în comitatele vecine.

În seara zilei de 4 decembrie 1893, oile din Oxfordshire au fost din nou cuprinse de panică. A doua zi dimineață, ciobanii au constatat pagubele aduse țarcurilor (garduri rupte) și au concluzionat că animalele fuseseră speriate grav.

O altă teorie vehiculată la acea vreme a fost că lupii și vulpile ar fi speriat ovinele, dar investigatorii au concluzionat că era puțin probabil ca atât de multe animale sălbatice să fi acționat deodată, în aceeași noapte.

La fel ca în cazul primului fenomen, nimeni nu auzise un meteorit explodând, nu simțise vreun cutremur și nici condițiile meteo nu fuseseră neobișnuite. Așadar, ideea că animalele se speriaseră de întuneric a fost repusă pe tapet.

Întunericul ar fi speriat animalele

Naturalistul Oliver Vernon Aplin a manifestat un interes deosebit față de incidentul din 1893 și a demarat o investigație, făcând cercetări și discutând cu martorii oculari.

„Foarte puțini oameni au văzut ce înseamnă o noapte cu adevărat întunecată, iar celor care nu au avut această experiență le este imposibil să își imagineze sentimentul de neputință pe care îl provoacă. Faptul că prima parte a nopții în cauză a fost foarte întunecată a fost certificat prin mai multe dovezi. Potrivit unui raport, între orele opt și nouă seara s-a lăsat un întuneric atât de mare, încât nu-ți puteai vedea propriile mâini”, scria Aplin, potrivit revistei Nature.

Acesta a menționat relatarea unui martor care spusese că, puțin înainte de ora opt, a apărut un nor negru foarte mare care părea să se rostogolească pe pământ vreme de 30-40 de minute.

Aplin a explicat că, în nopțile de întunecate, animalele pot fi copleșite de spaimă. Oile înghesuite în țarcuri mici se lovesc unele de altele și se sperie, astfel că panica se răspândește cu efect de domino.

Deși presupunerea lui Aplin pare cea mai probabilă, ceea ce a provocat panica în rândul oilor a rămâne și astăzi o necunoscută, un fenomen care – la aproape un secol și jumătate de la întâmplare – are puține șanse să mai fie elucidat.