A fost extras sânge lichid din mânzul de 42.000 de ani. Următorul pas: clonarea

În toamna anului 2018, a fost descoperit un mânz cu o vechime de 42.000 de ani, perfect conservat în permafrostul siberian. Descoperirea în sine a fost uimitoare, însă cercetătorii ruși și sud-coreeni au anunțat recent că au extras urină și sânge lichid din specimenul preistoric.

Potrivit The Siberian Times, Semion Grigoriev, directorul Muzeului Mamutului din Yakuțk, a spus că, după ce au efectuat autopsia, au constatat că mânzul se află într-o stare excepțională. CNN a relatat că din cadavrul preistoric s-a extras inclusiv urină lichidă.

Mânzul din Epoca Glaciară, analizat de savanții de la Fundația de Cercetare Sooam Biotech. Foto: Semion Grigoriev/NEFU/The Siberian Times

Descoperirea animalului intact era deja un lucru remarcabil, însă acum savanții au explorat interiorul animalului și au făcut noi descoperiri. Poate cel mai interesant este faptul că din animal a fost obținut – pentru prima dată în istoria științei – sânge lichid vechi de 42.000 de ani.

„Mostrele de sânge lichid au fost prelevate din vasele cardiace. S-au păstrat în stare lichidă timp de 42.000 de ani mulțumită condițiilor favorabile conservării din permafrost. Țesutul muscular și-a păstrat culoarea roșiatică naturală. Putem spune acum că acesta este cel mai bine conservat animal din Epoca Glaciară descoperit vreodată”, a spus Grigoriev.

Remarcabila descoperire este analizată de savanții ruși de la Universitatea din Yakuțk și de experții sud-coreeni de la Fundația de Cercetare Sooam Biotech.

„Este un caz extrem de rar printre descoperirile paleontologice, fiindcă multe dintre ele sunt incomplete, fragmentare, cu deformări corporale serioase sau sunt mumificate. Părul mânzului este intact pe cap, pe picioare și pe o parte a corpului său. Coama și coada sunt negre, iar restul corpului este sur”, a explicat bărbatul.

Sângele lichid prelevat de la mânz. Foto: NEFU

Chiar și după două luni de colaborare și studiu intens și colaborativ, Grigoriev încă este impresionat de anumite caracteristici unice ale acestui specimen.

Faptul că și părul s-a conservat este o altă „minunăție științifică”, dat fiind faptul că niciunul dintre caii arhaici descoperiți înainte nu mai avea păr. Studiile efectuate asupra cadavrului mânzului arată că, în momentul morții, acesta avea vârsta de cel mult două săptămâni, fiind așadar născut foarte recent.

La fel ca în multe alte cazuri de rămășițe bine conservate ale unor animale preistorice, cauza morții a fost înecul în noroi, substanță care apoi a înghețat și s-a transformat în permafrost. Noroiul pe care mânzul l-a înghițit în ultimele secunde ale vieții a fost descoperit în tractul său gastrointestinal.

Descoperirea este remarcabilă și extragerea de sânge lichid perfect conservat a sporit entuziasmul experților. Echipa are acum planuri și mai ieșite din comun: savanții vor să cloneze mânzul și să reînvie această specie.

Oamenii de știință analizează mânzul preistoric. Foto: NEFU

Savanții sunt siguri de succesul extragerii de celule necesare pentru a realiza acest lucru. Rasa de cai Lenskaia, căreia îi aparține mânzul, a dispărut de mult, însă dacă va fi găsită gazda potrivită pentru acest proiect – lucru la care echipa lucrează deja -, această specie arhaică ar putea reînvia după 42.000 de ani.

„Să sperăm că lumea va face în curând cunoștință cu clona mânzului arhaic, care a trăit cu 42.000 de ani în urmă”, a spus Mihail Iakovlev, angajat al universității.

Totul sună foarte similar cu proiectul de înviere a mamutului lânos, care a luat avânt în ultimii ani. Aceiași savanți lucrează la ambele proiecte.

Până la urmă, reînvierea prin clonare a unor specii ridică niște probleme de etică, cum ar fi calitatea vieții animalului clonat și îngrijorări în legătură cu faptul că animalul va fi aruncat într-un mediu cu totul nou, în care flora și fauna sunt cu totul noi.

Totuși, eforturile de clonare sunt în desfășurare și, dacă cercetătorii vor obține ceea ce doresc, s-ar putea ca în curând proiectul lor să fie încununat de succes.

Prim-plan cu un picior al mânzului. Foto: NEFU

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, vezi episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Lasă un comentariu