Manuscrisul Voynich: Cea mai misterioasă carte descoperită vreodată

În ultima sută de ani, manuscrisul Voynich a fost obiectul unor dezbateri și cercetări aprinse, deoarece se pare că este scris într-o limbă complet necunoscută.

După secole întregi în care a trecut prin beciurile, arhivele și librăriile Europei, manuscrisul a ieșit la lumină în 1912, în Villa Mondragone, din Italia, de unde a fost cumpărat de Wilfrid Voynich (cel puțin așa a susținut acesta).

manuscrisul Voynich
Manuscrisul Voynich. Foto: Wikimedia

Voynich era un negustor de cărți, specialist în antichități și revoluționar care lupta împotriva dominației Rusiei imperiale asupra țării sale natale, Polonia.

A păstrat manuscrisul misterios până la moartea sa, iar apoi opera a fost moștenită de soția lui, Ethel, o romancieră irlandeză populară la acea vreme.

Potrivit National Geographic, cartea de 240 de pagini, scrisă pe hârtie velină, și-a păstrat secretul, deoarece nu există încă nicio modalitate de a o descifra. Sistemul criptic de scriere este foarte plăcut ochiului, însă, în afara rolului decorativ, cartea în sine este de nepătruns.

După ce Ethel a murit, în 1960, manuscrisul a ajuns la prietena sa apropiată, Anne Nill, iar mai apoi a trecut în mâinile lui Hans Kraus, un negustor de cărți. Acesta l-a cumpărat de la Nill în 1961.

manuscrisul Voynich
Wilfrid Voynich a cumpărat manuscrisul în 1912. Foto: Wikimedia

Kraus l-a donat Universității Yale în 1969, fiind intrigat de acest manuscris care părea să aibă o vechime de câteva secole, dar era scris într-un alfabet complet necunoscut lui.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

În 2009, cercetătorii de la Universitatea din Arizona au supus manuscrisul Voynich la datarea cu radiocarbon și au stabilit că hârtia velină a fost, cel mai probabil, produsă în secolul XV, cândva între 1404 și 1438.

Pe lângă corpul textului, cartea conține ilustrații cu diferite plante și femei goale, iar pe marginile paginilor se află alte porțiuni de text, scrise într-o latină cu greșeli, și în germană, porțiuni de text despre care se crede că au fost adăugate după ce codicele a fost scris și asamblat.

Judecând după aceste indicii, s-a tras concluzia că manuscrisul conține, cel mai probabil, diferite idei din biologie, medicină, astrologie, cosmologie, precum și o listă cu felurite rețete farmaceutice.

Cât despre istoria proprietarilor săi înainte de Voynich, aceasta este o chestiune cât se poate de complexă. Mult timp, s-a crezut că primul proprietar al manuscrisului a fost Georg Baresch, un alchimist obscur din Praga secolului XVII, care era pasionat de cărțile vechi și limbile antice.

Este o enigmă cum anume a intrat în posesia manuscrisului.

Manuscrisul Voynich s-a aflat în proprietatea împăratului

Însă o scrisoare descoperită în coperta cărții sugerează faptul că manuscrisul îi aparținuse chiar lui Rudolf al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Boemiei. Se pare că Rudolf cumpărase cartea de la medicul său personal, Iacob de Tepenec din Praga.

Astfel, Baresch era cel de-al treilea proprietar cunoscut și i-a dat cartea lui Jan Marek Marci, pe atunci rector al Universității din Praga. Cartea a ajuns în Roma în 1665 sau 1666, în mâinile unui cărturar iezuit, Athanasius Kircher, care studia hieroglifele egiptene și a susținut (în mod greșit) că reușise să le descifreze.

manuscrisul Voynich
Se crede că la pagina 66 a manuscrisului Voynich este reprezentată o plantă de floarea-soarelui. Foto: Wikimedia

În manuscrisul Voynich se afla scrisoarea care conținea declarația lui Marci, potrivit căreia cartea îi aparținea lui Rudolf al II-lea și că fusese probabil scrisă de Roger Bacon, un călugăr franciscan din secolul XV, care avea o istorie de dezacord cu Biserica, fiind astfel obligat să găsească metode de a-și încifra scrierile.

Probabil că manuscrisul a fost depozitat în biblioteca de la Collegio Romano pentru următorii 200 de ani, ieșind din nou la lumina zilei la mijlocul secolului XIX, mulțumită lui Petrus Beckx, șeful ordinului iezuit la acea vreme.

Mai târziu, manuscrisul a fost cumpărat de Wilfrid Voynich. Acesta susținea ideea că textul era opera lui Roger Bacon, însă, dată fiind profesia lui de negustor de cărți, poate că dorea numai să obțină un preț mai mare pentru manuscris.

Oricum ar sta lucrurile, mai există încă alți câțiva „suspecți” în ceea ce privește autorul textului, inclusiv asociații lui Bacon, John Dee și Edward Kelley, amândoi fiind interesați de subiecte precum botanica, astronomia și ocultismul.

codul Voynich
Detaliu de la pagina 158: „Castelul”. Foto: Wikimedia

Înainte de datarea cu carbon radioactiv, o teorie răspândită susținea că autorul era însuși Voynich, care ar fi încercat să creeze un fals pe care să-l vândă pentru o avere.

La începutul secolului XX, exista o adevărată manie pentru manuscrise medievale care conțineau studii protoștiințifice, spirituale și filosofice.

Această posibilitate a fost respinsă când s-a descoperit că manuscrisul avea, de fapt, o vechime de 600 de ani, însă acest lucru a ridicat și mai multe întrebări.

Mulți dintre cei mai renumiți criptografi din lume au încercat să descifreze manuscrisul Voynich, dar cu prea puțin succes. Deși textul s-a dovedit imposibil de tradus, s-au făcut unele progrese în ceea ce privește înțelegerea sintaxei și a gramaticii folosite.

Ceea ce face descifrarea și mai dificilă este faptul că textul este complet lipsit de punctuație. În 2018, Greg Kondrak, un informatician de la Universitatea din Alberta, Canada, a afirmat că a reușit să descifreze acest „Sfânt Graal al criptografiei” folosind un algoritm de inteligență artificială. Kondrak a fost contrazis imediat de specialiști.

Astăzi, manuscrisul Voynich rămâne la fel de misterios ca în ziua în care a ajuns în mâinile unui împărat care, după toate aparențele, a plătit pentru el nu mai puțin de 600 de ducați (echivalentul a 900.000 de euro astăzi).

Rămâne de văzut dacă va fi descifrat vreodată, luând în considerare faptul că mulți criptografi – atât amatori, cât și profesioniști – își dedică în continuare carierele studierii misteriosului text.


În continuare, citește despre misteriosul Codex Rohonczi, manuscrisul care de 200 de ani naște întrebări, apoi află despre „sulițele zburătoare” ale lui Conrad Haas, rachetele medievale descrise în Manuscrisul de la Sibiu.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu