Toate „manuscrisele de la Marea Moartă” expuse la Muzeul Bibliei sunt falsuri

Realizate inclusiv pe piele de sandale de soldați romani, toate manuscrisele „antice” expuse în vitrinele Muzeului Bibliei sunt falsuri foarte bine realizate. Noile descoperiri ridică întrebări cu privire la autenticitatea unei colecții de texte cunoscute sub numele de „sulurile de după anul 2002”.

În 2009, Steve Green, președintele consiliului director al Muzeului Bibliei din Washington, DC, a demarat achiziția unei colecții de 16 manuscrise de la Marea Moartă pentru a fi adăugate în fondul instituției.

Muzeul a permis accesul publicului la texte în 2017 și imediat au început să apară îndoieli cu privire la autenticitatea manuscriselor sale provenite de la Marea Moartă.

Cinci dintre acestea au fost imediat confirmate ca fiind falsuri. Recent, un studiu comandat de muzeu a ajuns la o concluzie și mai amară, relatează National Geographic:

„Nici unul dintre fragmentele din colecția de manuscrise de la Marea Moartă a Muzeului Bibliei nu este autentic.”

O echipă de cercetători independenți a întocmit raportul cu finanțare de la muzeu. Ancheta, dezvăluită la o conferință academică recentă, s-a întins pe șase luni și a analizat manuscrisele printr-un set de teste chimice și microscopice avansate.

Studiul (accesibil aici) nu pune la îndoială autenticitatea manuscriselor de la Marea Moartă deținute de Muzeul Israelului din Ierusalim. Aceste artefacte sunt printre cele mai prețioase relicve ale lumii antice, descoperite în 1947 într-o peșteră de la Qumran, în apropiere de țărmul Mării Moarte.

Cu o vechime de aproximativ 2000 de ani, majoritatea manuscriselor sunt scrise în ebraică, deși unele texte sunt în aramaică și greacă. Manuscrisele autentice s-au păstrat în mii de fragmente mici. Sulurile sunt împărțite în trei categorii pe baza conținutului lor:

• biblică (copii ale cărților din Biblia ebraică);
• apocrifă (manuscrise ale unor opere care nu au fost incluse în canonul biblic evreiesc);
• sectară (comentarii biblice, texte liturgice, și scrieri apocaliptice, printre altele).

În anii ’50, un dealer de antichități numit Khalil Iskander Shahin – zis Kando – a cumpărat fragmente ale manuscriselor de la Marea Moartă de la beduinii locali și le-a vândut colecționarilor.

În 2002, apariția a 70 de articole noi a făcut senzație. Se zvonea că familia lui Kando vindea relicve care fuseseră ascunse mult timp într-un seif din Elveția.

Green și-a alcătuit colecția de manuscrise de la Marea Moartă din acest stoc „post-2002”. În 2016, mai mulți experți în istoria Bibliei au publicat o carte despre cele 13 fragmente ale muzeului, bazându-se pe analiza savantă, dar nu și pe teste științifice, relatează Artnet News.

Noul studiu sugerează că acești experți au fost pur și simplu păcăliți de falsurile moderne. Câteva probe-cheie i-au îndrumat pe anchetatori spre concluzia că manuscrisele sunt niște falsuri.

Manuscrisele veritabile de la Marea Moartă, de exemplu, sunt realizate din pergament ușor închis la culoare; textele muzeului erau scrise pe piele provenită, cel mai probabil, din sandale antice.

După 2.000 de ani, pielea și pergamentul seamănă foarte bine între ele. Până nu se face o analiză aprofundată, nu îți poți da seama de diferențe.

Fragmentele muzeului aveau strălucirea ceroasă a adevăratelor manuscrise de la Marea Moartă – o caracteristică dată de descompunerea colagenului din pergamentul antic.

Însă testele au arătat că strălucirea exponatelor muzeului nu fusese rezultatul unei degradări naturale; în schimb, fragmentele par să fi fost înmuiate într-o substanță de culoarea chihlimbarului, probabil lipici din piele de animal.

Ba mai mult, o examinare atentă a arătat că cerneala se adunase în crăpăturile pielii, ceea ce sugerează că materialul pe care au fost realizate inscripțiile era vechi la momentul adăugării textului.

Toate cele 16 fragmente prezintă „caracteristici care sugerează că sunt falsuri create în mod deliberat în secolul XX, cu intenția de a imita fragmente autentice de la Marea Moartă.”

Descoperirea autorilor acestei operațiuni de falsificare nu ține de competența echipei de cercetare. Însă autorii studiului menționează că „numărul dealerilor care au atins aceste fragmente post-2002 este limitat”.

Momentan, Muzeul Bibliei este închis din cauza crizei coronavirusului. Înainte de a se redeschide, colecția sa de „manuscrise” va fi scoasă din vitrine.