Mansa Musa, probabil cel mai bogat om din istorie

În secolul al XIV-lea, un împărat din Mali, Mansa Musa, devenea faimos pentru o avere atât de mare, încât astăzi este considerat de mulți drept cel mai bogat om din istorie.

În urmă cu șapte secole a existat un om care chiar a avut tot aurul pe care și l-ar fi putut dori. Este vorba despre Musa I, cel care, între 1312 și 1337, a ocupat tronul statului Mali în calitate de mansa, un titlu echivalent cu cel de împărat, astfel că este cunoscut în general drept Mansa Musa.

Mansa Musa, cel mai bogat om din istorie
Mansa Musa înfățișat ținând în mână Globul de Aur Imperial, „Atlasul catalan” din 1375. Foto: Wikimedia

Domeniile sale se întindeau în Africa de Vest și includeau teritorii cu bogății mari și variate, inclusiv trei dintre cele mai mari zăcăminte de aur de pe continent. Musa I putea dispune, la propriu, de toți banii pe care și i-ar fi dorit, drept pentru care a fost considerat cel mai bogat om din istorie.

Această apreciere se bazează pe bogăția descrisă în cronicile vremii – care este foarte posibil să fi fost exagerată, într-o anumită măsură – și pe valoarea aproximativă a acestei bogății în epoca ei în comparație cu cea de astăzi, deoarece bogăția este pur și simplu o comparație a puterii de cumpărare în raport cu prețul bunurilor.

Cu aceste date, revista Celebrity Net Worth estimează averea lui Mansa Musa la 400 de miliarde de dolari, cu mult peste averile unor magnați precum Jeff Bezos (193 de miliarde) sau Elon Musk (185 de miliarde).

În plus, având în vedere rezervele imense de minerale pe care le avea în proprietate, Mansa Musa ar fi putut obține tot aurul la care putea spera, dacă ar fi avut timpul necesar pentru a-l extrage, astfel încât averea lui era, practic, nelimitată.

Pelerinajul legendar al lui Mansa Musa, cel mai bogat om din istorie

Dar cine a fost Mansa Musa? Acesta s-a născut într-o familie (dinastia Keita) din care, de-a lungul timpului, au provenit mai mulți viziri care au lucrat pentru diverși conducători. În anul 1312 a fost proclamat mansa, după ce liderul precedent a naufragiat într-o expediție despre care se presupune că încerca să traverseze Atlanticul.

Împăratul cunoscut astăzi drept cel mai bogat om din istorie a devenit celebru în 1324, în timpul pelerinajului său la Mecca. Musa era un musulman devotat, dar și un conducător viclean, care nu ezita să folosească de această obligație de credință ca stratagemă de propagandă.

Mansa Musa
Imperiul Mali în momentul morții lui Mansa Musa. Foto: Wikimedia

Potrivit cronicilor, suita împăratului era formată din 12.000 de sclavi și 60.000 de însoțitori îmbrăcați în veșminte de mătase și purtând sceptre de aur; și între 80 și 100 de cămile, fiecare încărcată cu peste 130 de kilograme de metal prețios.

De-a lungul drumului, a împărțit pomană generoasă săracilor și, când a ajuns la Cairo, a distribuit populației atât de mult aur, încât acest metal s-a devalorizat, căderea prețurilor provocând o inflație care a durat mai mult de un deceniu.

Ca și cum toată această bogăție nu ar fi fost de ajuns, Mansa Musa s-a preocupat și de extinderea granițelor imperiului său. Cea mai importantă cucerire a fost regatul Songhai, de care aparținea orașul Timbuktu, căruia Mansa Musa îi va datora o mare parte din prosperitate în viitorul apropiat.

A fondat acolo Madrasa (școala religioasă) Sankore, care, timp de secole, a fost principalul centru intelectual al islamului în Africa și a făcut din acest oraș o enclavă importantă pe rutele comerciale transsahariene.

Prosperitatea sa a atras arhitecți din Egipt și al-Andalus, care au înzestrat-o cu moschei și madrasele lor specifice. Bogăția a atras comercianți de pe malurile nordice ale Mediteranei, vrăjiți de reputația lui Musa de mare cumpărător.

Pentru că, după ce și-a îndeplinit obligația musulmană de a distribui o parte din bogăție celor mai puțin norocoși, și după ce a dedicat o mare parte din ea construcției de clădiri civile și religioase, îi rămânea mai mult decât suficient pentru a-și permite o viață de lux.

Pentru o vreme, Timbuktu a fost marea piață a Africii de Vest, unde comercianții europeni veneau să-și plaseze marfa, siguri că nu aveau să se întoarcă acasă cu mâna goală.

Mansa Musa, cel mai bogat om din istorie
Moscheea Djinguereber, ridicată de Mansa Musa în 1327. Foto: Wikimedia

Dimensiunea și bogăția imperiului lui Mansa Musa au făcut ca în Timbuktu să fie disponibile cu ușurință bunuri exotice precum fildeșul, aurul și argintul.

Faima lui Mansa Musa a fost atât de mare, încât a depășit granițele lumii musulmane: la sfârșitul secolului al XIV-lea, evreul Cresques Abraham îl reprezenta în faimosul său „Atlas catalan”, o colecție de hărți reprezentând întreaga lume cunoscută de europenii din vremea sa.

Dar, în ciuda faptului că Mansa Musa este una dintre cele mai faimoase personaje din istoria medievală a Africii, se știu relativ puține lucruri despre viața lui personală.

Cele mai apropiate surse sunt cronicarul egiptean Al-Maqrizi și gânditorul andaluz Ibn Khaldun, care au scris la câteva decenii după moartea monarhului african, survenită în 1337, și care și-au bazat scrierile pe relatările unor oameni care l-au văzut în carne și oase, astfel încât este dificil de spus cât adevăr și cât mit există în relatările lor.

Ca să știi mai mult, citește „Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii”

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, „Mărire și decădere” cartografiază istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondată aspirația omenirii pentru putere și este urmărită evoluția impulsului imperial de la directa agresiune militară a imperiilor antice la subtila, dar ampla influență culturală a superputerilor de azi.

Îmbinând o perspectivă amplă cu o concizie remarcabilă, Paul Strathern stabilește conexiuni pe durata a cinci milenii și aruncă o lumină revelatoare asupra acestor mari civilizații – de la Imperiul Mongol și dinastia Yuan până la azteci și otomani, prezentând inclusiv imperii mai recente: cel Britanic, Ruso-Sovietic și American. Sintetizând 5000 de ani de istorie universală în zece capitole succinte, Mărire și decădere oferă o lectură incitantă și instructivă oricărui pasionat de istoria lumii.

„Mărire și decădere” se deschide cu o incursiune în Imperiul Akkadian, care a dominat o mare parte din vechea Mesopotamie, ca apoi să prezinte vastul Imperiu Roman, în căutarea rădăcinilor noastre occidentale și răsăritene. În continuare, autorul se îndreaptă spre Califatele Abbasid și Umayyid, unde s-au dezvoltat multe elemente care și-au adus contribuția la cultura clasică occidentală. Mai apoi, pe măsură ce ieșea dintr-o perioadă de stagnare culturală, Europa s-a văzut confruntată cu iureșul unor invazii dinspre răsărit, moment în care facem cunoștință cu împărații Imperiului Mongol…

Rând pe rând ne sunt prezentate marile imperii cu contradicțiile lor. Mai presus de toate, vedem cum ambiția de măreție imperială – de la împărații romani la Hitler – este înrădăcinată în visuri utopice și de nemurire. Fiecare imperiu conține semințele propriei sale distrugeri: prin urmare, ce este de fapt progresul social? Cine beneficiază de pe urma lui și cine are de suferit?

„Mărire și decădere. O istorie a lumii în zece imperii” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu