Japonezii fac „un pas semnificativ” spre clonarea mamuților lânoși

Ultimii mamuți lânoși au dispărut cu numai 4.000 de ani în urmă, dar o nouă descoperire alimentează speranțele ca acești giganți preistorici să fie readuși la viață în curând, prin clonare.

Savanții din Japonia susțin că au făcut „un pas semnificativ” pentru clonarea acestei specii dispărute, după ce au transplantat la un șobolan celule extrase din rămășițele unui mamut, iar celulele au dat dovadă de „activitate biologică”.

mamuți lânoși
Imagine: Independent Digital News & Media Limited

Celulele au fost prelevate de la rămășițele vechi de 28.000 de ani ale unui mamut lânos, botezat Yuka, descoperit în permafrostul siberian în 2010. Animalul, care a murit când avea în jur de 7 ani, este unul dintre cei mai bine conservați mamuți recuperați vreodată, conform site-ului Futursim.

Cercetătorii au extras mostre de țesut din măduva osoasă și mușchii animalului, mostre pe care le-au descris ca fiind „bine conservate”. Apoi, au început să caute rămășițe de nucleu în celule.

Oare vor exista zone de pe Pământ care să fie din nou populate cu mamuți lânoși?

În total, din mostra de țesut au fost colectate 88 de structuri asemănătoare cu niște nuclee. Apoi structurile au fost injectate în ovocitele de șobolan. Ovocitul este o celulă dintr-un ovar care poate să se dividă pentru a forma o celulă-ou.

Echipa a declarat că, după procedură, „din nucleul injectat a apărut o structură similară cu un pronucleu”. De asemenea, echipa a descoperit semne posibile de reparare a ADN-ului vătămat al mamutului.

mamuți lânoși
Corpul puiului de mamut care a murit la vârsta de 7 ani. Foto: Independent Digital News & Media Limited

„Aceste rezultate indică faptul că o parte din nucleele celulelor de mamut posedă potențial pentru reconstrucție nucleară”, au consemnat savanții într-o lucrare publicată în jurnalul Nature.

În pofida succeselor, oamenii de știință au constatat că nu a existat o diviziune celulară ulterioară necesară pentru a crea un ovul viabil, „probabil din cauza vătămărilor serioase ale ADN-ului din nucleele transferate.”

Chiar și așa, „acest experiment constituie un pas înainte semnificativ pentru învierea mamutului”, a declarat pentru agenția de știri Nikkei cercetătorul Kei Miyamoto, unul dintre autorii studiului.

„Vrem să înaintăm spre stadiul de diviziune celulară”, a adăugat el, însă a recunoscut că „mai este cale lungă de străbătut.”

mamultul lanos
Imagine: Getty

Cele mai multe populații de mamuți au dispărut în urmă cu 10.000 – 14.000 de ani. Ultima populație continentală a existat în peninsula Kittik din Siberia, până acum 9.650 de ani.

Dar specia a supraviețuit timp de încă 5.000 de ani pe insulele siberiene, care s-au separat de continent în urma retragerii ghețurilor după ultima epocă glaciară.

Ultima populație de mamuți lânoși cunoscută a rămas pe insula Wrangel, din Oceanul Arctic, până acum 4.000 de ani – cu mult după apariția civilizației umane, însă a dispărut aproximativ în perioada construcției Marii Piramide de la Gizeh, din Egipt.

Nu există un consens științific în ceea ce privește cauzele dispariției acestor animale, dar schimbările climatice au redus în mod semnificativ zonele în care mamuții puteau locui. De asemenea, există dovezi arheologice că aceste animale au fost vânate de oameni.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu