„Măcelarul nebun”, ucigașul în serie căutat zadarnic de omul care l-a prins pe Al Capone

Într-o perioadă de doar patru ani, un criminal în serie care a ajuns să fie numit „ucigașul din Cleveland” sau „măcelarul nebun din Kingsbury Run” a decapitat și a dezmembrat 12 victime.

Primul cadavru a apărut în septembrie 1934. A fost descoperit de un tânăr care se plimba pe malul lacului Erie, deși, la momentul în care au fost găsite, rămășițele cu greu puteau fi considerate un cadavru propriu-zis.

O expoziție dedicată victimelor „măcelarului nebun Kingsbury Run”, organizată la Muzeul Poliției din Cleveland. De la stânga la dreapta: Edward Andrassy, ​​Florence Genevieve Polillo, „Omul tatuat” și Necunoscuta II. Foto: Wikimedia

Rămășițele reprezentau doar partea inferioară a trunchiului unei femei, amputat în zona genunchilor. În plus, trunchiul era acoperit cu un produs chimic roșu cu o textură asemănătoare cu a pielii tăbăcite.

Restul cadavrului nu a fost găsit niciodată, iar femeia nu a fost identificată. Mai târziu a fost poreclită „doamna din lac” și a fost dusă la morgă, unde a zăcut până când detectivii și-au dat seama că se potrivea foarte bine cu modelul unui criminal în serie.

La un an după ce a fost găsit primul cadavru, a fost descoperit un altul. Doi adolescenți au găsit la poalele unui deal trupul decapitat al unui bărbat. Cadavrul a fost identificat ca fiind al lui Edward Andrassy, în vârstă de 28 de ani. Purta doar o pereche de șosete.

Descoperirea lui Andrassy făcea parte dintr-un lung șir de cadavre care aveau să apară în zona Kingsbury Run, toate fiind atribuite unui ucigaș neidentificat care va deveni cunoscut drept „măcelarul nebun din Cleveland”.

Andrassy este considerat prima sa victimă.

Tiparul misterios observat la cele 12 cadavre

Între septembrie 1934 și august 1938 au fost găsite 12 cadavre – șapte bărbați și cinci femei -, după un model curios. Practic, tuturor le lipseau capul și mai multe membre, ca să nu mai vorbim de faptul că victimele identificate fuseseră oameni nevoiași și prostituate.

În cele mai multe cazuri, cauza morții a fost decapitarea sau dezmembrarea propriu-zisă. Unele dintre cadavre au fost găsite alături de părțile dezmembrate, în timp ce în cazurile altora a fost nevoie de zile întregi pentru a fi asamblate, ca un fel de puzzle morbid.

„Masca mortuară” din ghips a celui de-al patrulea cadavru a fost făcută într-un efort de identificare a victimei. Mulajul a fost prezentat la o expoziție din 1936-37 cu speranța că unul dintre cei peste un milion de vizitatori ar putea identifica persoana. Nu se știe nici astăzi cine a fost acest om. Foto: Wikimedia

Doar două dintre corpuri prezentau diferențe considerabile față de celelalte. Cadavrul celei de-a noua victime a fost găsit eviscerat, cu abdomenul spintecat și inima smulsă. Organele celei de-a zecea victime prezentau urme de droguri.

Dintre cele 12 victime, doar trei au fost identificate. Prima a fost Edward Andrassy (al doilea cadavru găsit și primul care a fost atribuit „măcelarului nebun din Cleveland”). Cel de-al treilea cadavru a fost identificat ca fiind al unei femei pe nume Florence Polillo.

În fine, cel de-al optulea cadavru găsit a fost cel al lui Rose Wallace, deși identitatea ei a fost confirmată doar pe baza fișei dentare.

Eliot Ness preia ancheta

Grafică: Incredibilia

Ancheta cu privire la aceste crime a rămas oficial în desfășurare timp de cinci ani, culminând cu doar două arestări, însă fără condamnări. În 1936, în timp ce cazul încă mai căpăta notorietate și cadavrele erau încă descoperite, faimosul Eliot Ness s-a implicat puternic în investigație.

Ness era notoriu la acea vreme pentru performanța de a fi condus „The Untouchables” („Cei de neatins”), un grup de agenți federali care au lucrat la prinderea lui Al Capone. Prin urmare, s-a crezut că perspicacitatea lui Ness avea să ducă la o rezolvare rapidă a cazului.

La 16 august 1938, ultimele două cadavre au fost găsite într-un tomberon, învelite într-un sacou albastru și într-o cuvertură de pat veche. Se crede că amplasarea cadavrelor a fost intenționată, deoarece locul unde au fost aruncate era clar vizibil de la fereastra biroului lui Ness.

Două zile mai târziu, Ness și un grup de 35 de ofițeri de poliție au făcut un raid în Kingsbury Run, un cartier sărac care avea reputația de a fi refugiul celor mai periculoși locuitori ai orașului.

Echipa lui Ness a adunat 63 de oameni și a ajuns să dea foc locului în urma unui atac. Deși Ness a fost aspru criticat pentru acest act, iar publicul a crezut că acțiunea violentă nu avea cum să pună capăt crimelor, după acest incident nu a mai apărut niciun cadavru.

Cine a fost „Măcelarul nebun din Cleveland”? Principalii suspecți

La câteva zile după atac, un doctor pe nume Francis Sweeny a fost arestat sub suspiciunea de a fi comis oribilele crime. Sweeny fusese medic în Primul Război Mondial, responsabil cu operațiile de amputare. În cele din urmă, a fost interogat de Ness și supus la două teste cu poligraful, picându-le pe amândouă.

Cu toate acestea, înainte de judecată, s-a aflat că Francis Sweeny era vărul unui adversar politic al lui Ness, congresmanul Martin Sweeny, care îl ataca pe Ness constant pentru lipsa de rezultate în anchetarea crimelor în serie. Din acest motiv, au crescut suspiciunile că Ness a vrut să-i însceneze totul lui Sweeny din motive personale.

Fotografie din timpul descoperirii unui cadavru din seria de crime a „măcelarului nebun din Kingsbury Run”. Foto: Cleveland Memory Project

În cele din urmă, Ness și-a dat seama că nu avea cum să inițieze un proces pe numele lui Sweeny și a fost nevoit să îl elibereze. Însă nici a doua arestare nu a fost mai reușită.

În 1939, șeriful Martin O’Donnell a arestat un zidar pe nume Frank Dolezal pentru presupusa ucidere a lui Florence Polillo. O’Donnell a descoperit că Dolezal a locuit o perioadă cu Polillo și că îi cunoștea, de asemenea, pe Edward Andrassy și pe Rose Wallace, singurele victime identificate cu certitudine.

Deși poliția a susținut inițial că Dolezal a mărturisit că a comis crimele, s-a speculat că acesta fusese constrâns să dea declarația. Înainte de a putea fi judecat, însă, Dolezal s-a spânzurat în celulă.

Cu toate acestea, autopsia a relevat că în timpul detenției s-a ales cumva cu șase coaste rupte. Mai mult, ulterior s-a aflat că O’Donnell a fost singurul care a crezut că Dolezal era vinovat de crimele din Cleveland, ceea ce a ridicat și mai multe semne de întrebare.

Rămase fără suspecți și fără noi cadavre, autoritățile au abandonat ancheta în cele din urmă. Din 1939 nu au mai fost găsite informații noi, iar cazul ucigașului în serie din Cleveland rămâne nerezolvat până în prezent.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu