Liniile Sajama, opera de artă enigmatică de pe platoul alpin al Boliviei

Platoul alpin al Boliviei este traversat în lung și în lat de o rețea de mii de linii aproape drepte, gravate în pământ. Aceste linii nu creează cifre sau forme ușor de recunoscut, dar se întind pe zeci de kilometri.

Cei care le-au creat au lucrat extrem de precis, ceea ce nu a fost o sarcină ușoară, având în vedere terenul plin de roci, arbuști și alte obstacole naturale.

Liniile Sajama
Istoricii nu știu în ce scop au fost create liniile Sajama. Foto: Science Sensei

Botezate după vulcanul din apropiere, liniile Sajama se află la poalele celui mai înalt vârf muntos al Boliviei. De la sol, liniile sunt practic invizibile și ușor de trecut cu vederea.

Se întind pe 22.000 de kilometri pătrați

Privitorul își poate da seama doar de la înălțime de amploarea uimitoare a ceea ce este, probabil, cea mai mare operă de artă preistorică din lume.

Liniile Sajama au, în medie, între unu și trei metri lățime, iar lungimea lor variază între câțiva metri și câțiva kilometri. Cele mai lungi au aproximativ 20 de kilometri.

Au fost create prin înlăturarea rocilor închise la culoare, pentru a expune solul mai deschis la culoare de dedesubt. Adesea, liniile radiază dintr-o singură zonă.

Cercetătorii sunt de părere că în aceste „centre radiale” s-ar fi putut afla altare antice, morminte sau poate chiar orașe. Potrivit uneia dintre teorii, liniile ar fi fost folosite de indigeni pentru a-i ghida pe pelerini înspre locurile sacre.

În total, liniile Sajama acoperă aproximativ 22.000 de kilometri pătrați, suprafață de aproximativ 15 ori mai mare decât cea a faimoaselor linii Nazca din Peru.

Liniile Sajama 02
Foto: Google Earth

Potrivit estimărilor, dacă ar fi puse cap la cap, aceste linii ar avea lungimea de 16.000 de kilometri. De aceea, unii consideră liniile Sajama drept cea mai mare operă de artă din lume.

Liniile Sajama nu au fost studiate aproape deloc

Numărul mare de linii și zona pe care o acoperă sugerează că au fost construite de-a lungul mai multor generații, pe parcursul a sute, poate chiar mii de ani.

Datorită climei aride de pe platourile alpine, săracă în precipitații, și vegetației rare, geoglifele s-au păstrat relativ intacte. Cu toate că se află în apropierea liniilor Nazca, liniile Sajama au fost foarte puțin cercetate.

Prima mențiune cu privire la acestea a fost făcută abia în 1932 de către profesorul argentinian Aimé Félix Tschiffely.

În același deceniu, antropologul Alfred Metraux a adus liniile Sajama în atenția savanților, prin lucrările sale etnografice despre triburile Aymara și Chipaya, din regiunea Carangas.

Primul studiu științific cu privire la linii a fost făcut în 2003 de către cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania. De atunci, nu s-au mai făcut alte cercetări. În afară de imaginile din satelit, nu există nici măcar o fotografie de bună calitate a liniilor din inima Boliviei.

Ca să știi mai mult, citește „Barbarii. Civilizații dispărute”

De multe ori ne gândim la civilizațiile Greciei și Romei antice ca la incubatoare discrete ale culturii occidentale, locuri în care ideile despre orice, de la guvernare la artă, erau libere să se dezvolte și apoi să fie distribuite în exterior în lumea mediteraneană mai largă. Dar, așa cum arată Peter Bogucki în această carte, Grecia și Roma nu s-au dezvoltat izolat.

În jurul lor existau comunități rurale care nu cunoșteau scrisul și care aveau culturi radical diferite, despre care puțini dintre noi mai știu astăzi ceva. Ei bine, Bogucki scoate la lumină în mod strălucit poveștile acestor oameni aproape uitați.

Autorul prezintă cum s-au dezvoltat aceste culturi, subliniind complexitatea crescândă a structurilor lor sociale, realizările lor tehnologice și practicile lor ieșite din comun. Rezultatul este o relatare fascinantă despre un capitol foarte puțin cunoscut din istoria omenirii.

„Barbarii. Civilizații dispărute” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu