Uriașa lespede de sticlă din peștera Beth She’arim

Situat în Galileea, Beth She’arim a fost cândva un cimitir de mare importanță. Era unul dintre cele mai sacre locuri din lumea evreiască.

Chiar lângă catacombele sale se află o peșteră naturală care a fost transformată cu mult timp în urmă într-un bazin pentru înmagazinarea apei. La sfârșitul secolului IV, bazinul a căzut în paragină, după care s-a umplut cu un strat de nămol de aproape un metru.

Lespedea de sticlă din peștera Beth She’arim atrage mii de turiști în fiecare an. Foto: Cambridge University Press

În 1956, autoritățile israeliene au decis transformarea peșterii într-un mic muzeu, proiect în care s-a folosit un buldozer pentru nivelarea suprafeței.

Dar, în mod neașteptat, buldozerul a lovit de ceva dur – atât de dur și de greu, încât obstacolul nici măcar nu s-a clătinat. Obiectul în cauză – o placă mare, dreptunghiulară, care arăta ca betonul – a fost lăsat acolo unde a fost găsit, iar zona înconjurătoare a fost pavată cu piatră.

Placa este imensă: are lungimea de 3 metri, lățimea de 2.2 metri și grosimea de 40 de centimetri, iar suprafața sa este nivelată perfect.

În 1963, o expediție comună de la Muzeul Sticlei din Corning, New York, și Universitatea din Missouri a cercetat regiunea pentru a descoperi eventuale rămășițe ale vechilor fabrici de sticlă.

Un membru al echipei a sugerat că lespedea din Beth She’arim ar putea fi făcută din sticlă. Sugestia a fost întâmpinată cu scepticism, însă analiza chimică a confirmat imediat ipoteza: obiectul era, într-adevăr, confecționat din sticlă.

Prin urmare, în anii care au urmat a avut loc o cercetare amănunțită a plăcii, procedându-se la ridicarea unor pietre de pavaj adiacente și la efectuarea de săpături în mai multe locuri.

Bucățile de ceramică găsite le-au demonstrat arheologilor israelieni că lespedea de sticlă a fost creată cândva la sfârșitul secolului IV. Desigur, au apărut imediat diverse speculații cu privire la această imensă bucată de sticlă.

Fotomicrografie a cristalelor formate prin devitrificarea sticlei din lespedea de la Beth She’arim. Foto: Robert Brill / Muzeul Sticlei din Corning

Dar, după ce săpăturile au fost extinse, răspunsul a devenit clar. Indiferent cine a produs acest bloc în urmă cu aproximativ 1.600 de ani, este cert că nu se ocupa cu crearea de obiecte rafinate din sticlă, ci crea sticlă ca materie primă.

În Antichitate, fabricarea sticlei se desfășura adesea în două etape. Prima era un proces de inginerie – munca grea de încălzire a materiilor prime granulare la o temperatură de aproximativ 1.100° Celsius pentru a provoca reacțiile chimice care le transformau într-o materie topită și fluidă. Când se răcea, topitura era suflată în diverse forme, în special de pahare.

Odată încheiat acest proces, sticla brută, nemodelată, putea fi transportată la ateliere mai mici, unde meșterii o reîncălzeau ca să o toarne în formele dorite.

A doua etapă putea fi realizată oriunde, la distanță de 20 de metri sau de 500 de kilometri. Asta trebuie să fi fost și lespedea de la Beth She’arim: o imensă bucată de sticlă menită să fie spartă, topită din nou și transformată în diverse obiecte.

Totuși, acest lucru nu s-a mai întâmplat; sticla a fost abandonată chiar acolo unde a fost produsă.

Există două lucruri cu adevărat uimitoare despre lespede.

Mai întâi, dimensiunile ei. Când a fost descoperită, era a treia cea mai mare bucată de sticlă artificială din lume, chiar dacă fusese fabricată în urmă cu mai bine de un mileniu și jumătate.

Foto: Simcha Jacobovici TV

Încă și mai ieșite din comun sunt condițiile în care a fost realizată sticla. Se estimează că aproximativ 11 tone de materii prime trebuiau încălzite la 1.100° Celsius, temperatură care trebuia întreținută astfel timp de până la zece zile.

Acest lucru ar fi necesitat până la 20 de tone de lemn drept combustibil. În aceste condiții, peștera trebuie să fi fost un adevărat infern.

Cum a fost făcută placa de sticlă? Săpăturile au arătat că lespedea se sprijină pe un pat de calcar care forma podeaua bazinului de piatră în care a fost topită.

Câteva dintre pietrele care formau pereții rezervorului erau încă la locul lor în 1956, înainte de a fi distruse cu buldozerul.

Datorită semnelor de ardere intensă care se pot observa de-a lungul plăcii se știe unde au fost amplasate focarele. Se știe și că amestecul din care a fost făcută sticla a fost încălzit de sus în jos.

În timpul săpăturilor, s-a folosit un carotaj pentru pavaj pentru a decupa o bucată de sticlă din centrul plăcii. Analizele au arătat că în partea de jos a plăcii (spre podea) materialele nu s-au topit complet.

Lespedea de sticlă arată ca o placă de beton datorită concentrației mari de var din compoziție. Foto: Simcha Jacobovici TV

În partea de jos se găsesc materiale în stare brută, un fel de zgură care arată ca zațul de cafea. Venind de sus, căldura nu a pătruns până la patul de calcar.

Un alt detaliu interesant: materialul rezultat nu arată ca sticla, nu este transparent. Analizele chimice au demonstrat că, în timp ce majoritatea materialelor de sticlă din acea vreme conțineau aproximativ 8% var – adică oxid de calciu – această sticlă conține de două ori mai mult var.

Aparent, o parte din structura de calcar clădită peste bazin (pentru focalizarea în jos a căldurii) s-a dezintegrat din cauza temperaturii foarte înalte și a căzut peste sticla topită, ca o pulbere de cretă.

Atunci când se răcește treptat, sticla cu exces de var se cristalizează parțial. Nenumăratele cristale minuscule, vizibile doar la microscop, transformă sticla într-un material opac. De aceea, lespedea de sticlă nu a fost folosită niciodată la fabricarea vaselor.

Chiar dacă misterele plăcii de sticlă de la Beth She’arim par a fi rezolvate, rămânem, totuși, cu o extraordinară lecție de istorie.

Fără această lespede, cine și-ar fi imaginat vreodată că, în vremea în care Roma se destrăma, meșterii din această parte a lumii aveau capacitatea – și, cu atât mai mult, îndrăzneala – de a se aventura atât de departe pe tărâmul sticlăritului?

Ca să știi mai mult

Cartea dedicată de Rodney Castleden „inventatorilor din trecut, prezent și viitor” este un omagiu adus imaginației creatoare a omului și un îndemn la cunoașterea și aplicarea în beneficiul societății a tuturor marilor descoperiri ale minții omenești. Autorul prezintă în ordine cronologică o selecție fascinantă de peste 250 de invenții (și de topuri ale lor), menționând numele autorilor – când se cunosc – , conjunctura economico-socială a momentului, problemele pe care inventatorii încercau să le rezolve, importanța pentru contemporaneitate și felul în care fiecare dintre ele a avut darul de a schimba lumea.

Comandă cartea „Invenții care au schimbat lumea. De la electromagnet la GPS” pe Elefant sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>