Legarea picioarelor, un obicei chinezesc în care picioarele fetelor erau legate astfel încât să-și schimbe forma, are o istorie îndelungată. Cum s-a născut această practică? De ce? Când a dispărut? În acest articol explorăm una dintre cele mai brutale tradiții din istorie.
Există mii de culturi diferite în această lume. Fiecare are anumite practici specifice, cum ar fi cultura samoană și tradiția tatuajelor pe tot corpul, sau tribul de la granița thailandeză-birmaneză, unde femeile par să își alungească gâtul (de fapt, împing în jos clavicula) cu ajutorul unor inele metalice.
Și apoi există tradiția legării picioarelor. Aceasta avea drept scop micșorarea picioarelor până la punctul în care o femeie putea încălța pantofi cu talpa de cel mult 10 centimetri.
Pantofii folosiți în această practică erau numiți pantofi lotus. Picioarele cât mai mici, în formă de semilună, erau considerate cel mai înalt ideal de frumusețe feminină în China.
Legarea picioarelor începea când fata avea între 4 și 7 ani și necesita aproximativ doi ani pentru a obține rezultatele dorite. Pentru aceasta, se foloseau bandaje de 25 de centimetri lungime și 5 centimetri lățime.
Aceste bandaje erau strâns înfășurate în jurul picioarelor fetei, astfel încât cele patru degete mici erau îndoite și lipite de talpă, în vreme ce degetul mare aproape că atingea călcâiul.
Bandajele erau apoi strânse în fiecare zi, astfel că fata ajungea să poarte pantofi din ce în ce mai mici, până la momentul în care reușea să încalțe pantofii de aproximativ 10 centimetri (dimensiunea ideală).
Putem doar să ne imaginăm durerile prin care treceau fetele supuse acestei proceduri care pare mai degrabă o tortură. Încercarea de a schimba forma piciorului, sfidând legile de bază ale anatomiei, nu putea fi o sarcină ușoară. Și nici nu era.
Picioarele legate trebuiau masate cu regularitate și tratate cu comprese calde și reci pentru a ajuta la ameliorarea durerii (care nu dispărea niciodată cu adevărat).
Unghiile trebuiau tăiate zilnic; în caz contrar, creșteau în carne, provocând infecții. De asemenea, dacă picioarele erau legate prea strâns, circulația sângelui putea fi blocată, ceea ce ducea la cangrenă și, în final, la moarte.
Rezultatul era că, după doi ani în care picioarele erau îngustate și micșorate progresiv, membrele deveneau inutile. Mersul era imposibil, iar fata trebuia cărată peste tot.
Când a început legarea picioarelor? Care este istoria acestei tradiții?
Legarea picioarelor a început în dinastia T’ang (618 – 906) și a devenit un obicei practicat vreme de aproximativ o mie de ani. Există mai multe teorii și legende cu privire la originile acestei practici.
Iată trei povești care evidențiază de ce și cum a devenit această tradiție parte a culturii chineze:
- Se spune că o concubină a unui renumit prinț chinez mergea atât de grațios, încât părea să plutească pe aer, pășind pe flori de aur. Inspirat din această poveste, conceptul de „femeie cu picioare lotus” a devenit faimos în China;
- O altă relatare spune că dansatorii Tang din curtea unui rege își legau picioarele astfel încât să poată face pași mici și ușori, mișcări necesare pentru dans;
- Potrivit unei alte legende, femeile însele au început să-și lege picioarele, pentru a-și arăta solidaritatea față de o împărăteasă care avea picioare diforme din naștere.
Indiferent cum a început, practica legării picioarelor a devenit atât de celebră, încât a pătruns în clasele superioare ale societății chineze. Era de așteptat ca soțiile și concubinele nobililor să o adopte.
De ce? Din două motive. În primul rând, se potrivea perfect cu învățăturile confucianiste care stabileau o ierarhie în care femeile erau subordonate bărbaților.
Această practică făcea ca picioarele femeilor să devină… inutile. Femeile trebuiau să fie complet dependente de bărbați, prin urmare ca să poată fi controlate mai bine.
Al doilea motiv a fost faptul că, datorită legării, piciorul devenea un arc perfect, ca o semilună, ajungând să fie considerat simbol erotic. Aceste două motive au făcut ca legarea picioarelor să devină o condiție prealabilă pentru căsătorie.
Femeile cu picioarele legate nu puteau merge și erau dependente de ajutorul altora. Acest lucru le restricționa mișcările și le obliga să fie mereu acasă. Astfel, legarea picioarelor a devenit un simbol al castității și al erotismului.
Legarea picioarelor a rămas în cultura chineză timp de peste o mie de ani. În cele din urmă, practica a fost scoasă în afara legii în 1911, ca parte a revoluției lui Sun Yat-Sen. Cu toate acestea, a continuat vreme de aproximativ 30 de ani în anumite zone din China.
