Legalizarea drogurilor: Efectele benefice nebănuite ale unui experiment mexican

În contextul în care în lume se vorbește tot mai intens despre legalizarea drogurilor ușoare, puțini știu că Mexicul a fost primul stat care a pus în aplicare această măsură. Și nu în ultimul deceniu, ci în urmă cu 80 de ani.

Pe 5 ianuarie 1940, președintele Mexicului, Lazaro Cardenas, a semnat „Legea federală cu privire la dependența de droguri”.

Legalizarea drogurilor 01
Lazaros Cardenas, președintele mexican care a promulgat legea de legalizare a drogurilor. Foto: Getty Images

Noua reglementare era revoluționară: înlătura pedepsele pentru infracțiunile privitoare la droguri, autoriza doctorii să prescrie narcotice și înființa centre de ajutor pentru dependenți.

Legalizarea drogurilor a avut efecte benefice neașteptate

Efectele noii legi s-au făcut simțite la mai puțin de o lună de la adoptarea ei. Vânzarea și cumpărarea de mici cantități de droguri, inclusiv marijuana, cocaină și heroină, au fost dezincriminate.

Cei care comiseseră infracțiuni legate de droguri au fost eliberați din închisori și din clinicile pentru dependenți. Arestările pentru infracțiuni la regimul drogurilor au scăzut enorm.

Mai mult, după legalizarea drogurilor, în Mexico City au fost înființate șase centre de ajutor pentru dependenți.

Până la mijlocul lui martie 1940, peste o mie de dependenți au apelat la centrele de vânzare de droguri, de unde cumpărau doze mici de cocaină și morfină, la valoarea pieței.

Totul se petrecea sub supraveghere medicală. Prețurile mici la care erau vândute stupefiantele în centrele înființate de stat le-au dat o lovitură serioasă traficanților.

Morfina vândută de stat costa 3.2 pesos gramul. Pe stradă, aceeași cantitate de heroină costa între 45 și 50 de pesos. În plus, era diluată cu lactoză, carbonat de sodiu și chinină.

Un gram de morfină pură costa aproximativ 500 de pesos. Prețurile mici au afectat distribuitorii ilegali, comercianți de droguri din Mexico City ajungând să piardă 8.000 de pesos pe zi.

Un experiment cu viață scurtă

Legalizarea drogurilor 02
Marijuana expusă la Departamentul Trezoreriei SUA în anii ’40. Foto: Getty Images

Însă, după șase luni, legislația a fost abrogată. Pe 7 iunie 1940, guvernul a declarat că criza de cocaină și morfină cauzată de război făcea ca lucrurile să nu meargă bine. În luna următoare, a fost reintrodusă vechea legislație punitivă, din 1931.

Povestea acestui scurt experiment din Mexic a avut un mare răsunet. În ultimul deceniu, războiul drogurilor din această țară a costat viața a 160.000 de cetățeni, iar legislația rămâne o problemă controversată.

Însă, în jurul lumii, sunt tot mai multe voci care cer legalizarea drogurilor. Țări precum Olanda și Portugalia au dezincriminat deja consumul de droguri.

De asemenea, autoritățile din unele state din SUA, unde s-a hotărât legalizarea drogurilor, colectează taxe importante din comerțului cu marijuana.

În tot mai multe țări se discută despre adoptarea unei legislații mai blânde privind drogurile. În atmosfera internațională curentă, legea adoptată în Mexic în 1940 pare să fi fost o profeție.

Totuși, rămân unele întrebări. De ce au hotărât legalizarea drogurilor? Și, dacă legea a fost un succes, de ce s-au oprit?

Omul din spatele acestei idei revoluționare

Sub multe aspecte, legalizarea drogurilor din Mexic a fost rezultatul gândirii unui singur om: Leopoldo Salazar Viniegra. Doctor de profesie, a studiat psihiatria și neurologia în Franța, apoi s-a întors în Mexic.

În 1938, a fost numit șeful Spitalului de Dependenți de Droguri din Mexico City. Spitalul era plin. La fel ca în SUA, în Mexic mii de dependenți erau condamnați la închisoare sau închiși în spitale în fiecare an.

Legalizarea drogurilor 03
Leopoldo Salazar Viniegra. Foto: Pinterest

În următorii doi ani, Salazar a scris o serie de articole și a dat interviuri în care critica sistemul. În lucrarea sa revoluționară, „El Mito de Marijuana” („Mitul privind marijuana”), doctorul a afirmat că pericolele consumului de marijuana erau mult exagerate.

Doctorul a scos în evidență neconcordanțe, opinii nefondate și interpretări greșite ale datelor în studiile medicale de până atunci.

Într-un articol foarte influent, a luat în derâdere punctele de vedere ale americanilor asupra acestui drog, susținând că se fondau pe bazaconii.

Legalizarea drogurilor 04
Foto: Pinterest

Salazar și-a prezentat propriile cercetări asupra subiectului, desfășurate timp de șapte ani pe o gamă largă de pacienți. Printre subiecți s-au numărat dependenți de droguri, persoane cu afecțiuni psihice, dar și colegi de-ai lui și politicieni, care nu bănuiau nimic.

Inclusiv nepotul său de nouă ani, care fumase din greșeală una dintre țigările cu marijuana ale doctorului, a fost subiect al experimentului.

Salazar a concluzionat că, indiferent de clasă, vârstă sau educație, marijuana nu avea efecte negative, în afară de uscarea buzelor, înroșirea ochilor și o senzație puternică de foame.

În al doilea rând, într-o serie de interviuri și articole de presă, Salazar a susținut că dependența de droguri ar trebui tratată ca o problemă de sănătate publică, și nu ca o infracțiune. În acest context, legalizarea drogurilor se impunea, afirma el.

Mai puțină corupție, mai puține infracțiuni

Legalizarea drogurilor 05
Legalizarea drogurilor determinat și reducerea corupției în rândul polițiștilor. Foto: Pinterest

Bazându-se pe studii, susținea că nu exista o legătură intrinsecă între dependența de droguri și infracționalitate. De fapt, prețul mare al drogurilor, generat de prohibiție, era ceea ce îi împingea pe consumatori să comită infracțiuni.

În locul umplerii închisorilor cu consumatori, Salazar a recomandat un amestec de educație, tratament medicamentos și terapie psihologică.

În al treilea rând, Salazar a sugerat legalizarea drogurilor și stabilirea unui monopol de stat asupra distribuției. El a spus că incriminarea drogurilor era ceea ce generase comerțul ilegal.

În acest context, fără legalizarea drogurilor, oprirea traficanților de droguri era aproape imposibilă. Mai mult, comerțul cu droguri avea două consecințe suplimentare.

În primul rând, corupea forțele de poliție mexicane, care erau mituite pentru a-i proteja pe marii traficanți. În al doilea rând, determina creșterea prețurilor, ceea ce îi obliga pe consumatori să comită infracțiuni.

Prin urmare, Salazar susținea că cea mai bună cale de a lupta cu dependența de droguri nu era prohibiția, ci controlul statului asupra unor droguri legale.

Monopolul de stat i-ar îndepărta pe traficanți, ar reduce corupția în rândul poliției și le-ar permite consumatorilor să cumpere droguri fără să recurgă la infracțiuni.

Ideile lui Salazar erau vizionare pentru acea vreme. Bazate pe cercetări medicale extinse și prezentate într-un inteligent, rațional și oarecum ironic, ele sunt încă o critică valabilă la adresa politicii actuale privind legalizarea drogurilor.

SUA își bagă coada

Legalizarea drogurilor 06
Harry Anslinger, șeful Biroului Federal pentru Narcotice. Foto: Getty Images

Deci, dacă legislația din Mexic a avut succes, de ce i s-a pus capăt atât de repede? Potrivit declarației oficiale, problema aprovizionării cu morfină și cocaină, cauzată de război, a făcut sistemul nefuncțional.

Însă asta nu este totul. Oarecum inevitabil, SUA erau implicate, și ele, în chestiunea legalizării drogurilor.

După ce Salazar a început să-și declare sprijinul pentru noua legislație, „cruciații” antidrog din SUA au pus presiuni pe guvernul mexican, pentru a-i închide gura. John Buckley, un vameș texan, a numit planurile lui Salazar „elucubrațiile unui negru educat”.

Șeful Biroului Federal pentru Narcotice, Harry Anslinger, a pus capăt experimentului. La doar cinci zile după introducerea noii legi, Departamentul de Stat al SUA a invocat amendamentele din 1935 referitoare la Legea Importului și Exportului de Narcotice.

Amendamentele permiteau SUA să inițieze un embargo asupra exporturilor de narcotice, precum cocaina și morfina, atunci când obiectivele țării care le importa nu erau medicale sau științifice.

Ministrul de Externe al Mexicului a încercat să-și susțină cauza, susținând că experimentul funcționa și că era mai eficient decât fostul sistem punitiv.

Însă Anslinger și Departamentul de Stat al SUA au fost de neclintit. Astfel, în mai 1940, toate exporturile de morfină și cocaină au fost oprite.

Fără cooperarea companiilor farmaceutice germane, care erau prinse în război, autoritățile mexicane au fost nevoite să se dea bătute. Astfel a luat sfârșit povestea legalizării drogurilor din Mexic.

Ca să știi mai mult

Până când a apărut această carte, republicată de nenumărate ori, unica mărturie referitoare la cucerirea Americii era cronica scrisă de spaniolii victorioși. Miguel León-Portilla a pus laolaltă, cu o incomparabilă iscusință, textele traduse din limba nahuatl în spaniolă de Ángel María Garibay pentru a ne oferi viziunea celor învinși: cum au văzut indienii din Tenochtitlan, Tlatelolco, Texcoco, Chalco și Tlaxcala lupta împotriva conchistadorilor și nimicirea finală a lumii aztece. Enumerare a semnelor care au anunțat dezastrul, descriere a înaintării lui Cortés, cronică a luptei eroice a vechilor mexicani în apărarea culturii și a vieții lor, elegie a unei civilizații care s-a pierdut pentru totdeauna, „Conchistadorii prin ochii aztecilor” este o carte clasică și o lectură indispensabilă.

Comandă cartea „Conchistadorii prin ochii aztecilor” pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

2 comentarii la „Legalizarea drogurilor: Efectele benefice nebănuite ale unui experiment mexican”

  1. Foarte interesant!
    Un experiment care arată încă o dată faptul că lucrurile interzise sunt mult mai atractive pentru om, dorite cu ardoare, inclusiv cu prețul pierderii libertății sau a sănătății.
    Însă, odată ce acestea devin legale, apare consumul ceva mai responsabil sau chiar abstinenta – pur și simplu, atracția scade rapid și exponențial.
    Cu aceasta ocazie, vedem, încă o dată, cat de firav este psihicul uman și cât de mare este atracția pentru fructul interzis.

    Dacă, într-o lume (eră) ideală, banii (și orice noțiune de moneda de schimb) ar fi complet eliminați din circuit, eu cred că ar dispărea peste noapte atât infracțiunile de spargeri de locuințe și furt, cat și consumerismul pe care îl ține atât de captiv pe om.
    Da, pare o utopie, dar daca oamenii ar putea avea la discreție ori ceea ce își doresc, oricând, la orice oră, n-ar mai avea de ce sa își schimbe telefonul in fiecare an, televizorul, pantofii, bijuteriile, mașina sau mai știu eu ce, pentru că lipsa banilor scoate complet atât excitația neuronala, cat și poziționarea in societate, deoarece, în acest fel, toți oamenii ar fi egali. Este doar un ideal, care, deocamdată nu poate fi aplicat – omul din ziua de astăzi este într-o stare mult prea avansata de pervertire/degradare, este mult prea corupt de sistem, este transformat în virus. Singurul și cel mai periculos virus care este răspândit peste tot in lume, este… omul. Care este, de fapt, o victimă…

    Răspunde
  2. Sper că s-au înțeles cat de cât ceva, lipsa banilor aduce, in mod automat, faptul că omul își poate lua – pur și simplu – oriceea ce își dorește, orice lucru ii trebuie. Si, cu putina ratiune, etică și moralitate (și mai ales, lipsa banilor), va lua exact atât cât are NEVOIE, nu cat își dorește animalul sălbatic din el.

    Răspunde

Lasă un comentariu