Fernando Magellan a rămas în istoria occidentală drept exploratorul îndrăzneț care a condus prima expediție de navigare în jurul lumii. Însă, pentru filipinezi, Magellan este doar unul dintre cotropitorii care și-au găsit sfârșitul încercând să subjuge alte popoare.

În istoria Filipinelor, adevăratul erou este Lapu-Lapu, șeful de trib care l-a ucis pe exploratorul portughez, devenind primul filipinez care a rezistat tentativelor de colonizare de către o putere străină.

Fernando Magellan i-a convertit pe băștinași la creștinism

Fernando Magellan a pornit în expediție din Spania în 1519, la comanda unui grup de cinci nave. S-a îndreptat spre sud, prin Oceanul Atlantic, până în Patagonia, trecând prin strâmtoarea care astăzi îi poartă numele și ajungând în Oceanul Pacific.

La 16 martie 1521, Magellan a ajuns în insulele Filipine, devenind primul european care a pus piciorul pe acest tărâm.

După ce a acostat, Magellan a stabilit relații cu șefii mai multor triburi locale, care mai apoi i l-au prezentat lui Humabon, rajahul din Cebu. La insistențele exploratorului, Humabon s-a convertit la creștinism, împreună cu soția și supușii săi.

După botez, Humabon a dobândit numele creștin Carlos, în onoarea regelui Spaniei. Aparent,  rajahul s-a bucurat atât de mult de procesul de convertire și de noul său nume, încât a pornit într-o expediție pe insulă, dându-le fiecăruia dintre supuși nume noi.

Treptat, aproape toți șefii de trib din insule s-au convertit la creștinism. A existat o singură excepție: Lapu-Lapu, conducătorul Insulei Mactan.

Lapu-Lapu a refuzat să se supună

Mândru, acesta a refuzat să accepte autoritatea rajahului Humabon și să plece capul în fața regelui Spaniei.

Văzând că Lapu-Lapu devine o amenințare la adresa puterii sale, Humabon l-a convins pe Magellan să intre în război împotriva acestuia. Planul rajahului era să scape de rivalul său folosindu-se de resursele exploratorului.

Dar Magellan era prea arogant ca să vadă adevăratele motive ale lui Humabon. Dimpotrivă, a încercat să-l impresioneze pe rajah spunându-i să nu intervină în bătălie.

Exploratorul credea că poate câștiga lupta fără ajutor, chiar dacă cei 49 de oameni ai săi urmau să înfrunte o armată de 1.500 de băștinași. Motivul erau armele spaniolilor, mult superioare sulițelor și arcurilor primitive folosite de armata lui Lapu-Lapu.

Și totuși, planurile lui Magellan s-au dovedit total eronate. Oamenii lui Lapu-Lapu au reușit să se ferească de focurile de armă și de săgețile lansate de arbaletele spaniolilor, lansând asupra acestora o „ploaie” de săgeți.

La acea vreme, armele de foc erau o invenție relativ recentă, iar încărcarea lor dura de la zece secunde până la un minut. În acest timp, spaniolii erau vulnerabili în fața atacului adversarilor.

Cum a murit Fernando Magellan

Inferioare numeric, forțele lui Magellan au fost copleșite rapid, iar Magellan însuși s-a transformat în ținta principală a localnicilor.

Savantul italian Antonio Pigafetta, membru al expediției, oferă o relatare a morții lui Magellan:

„Recunoscându-l pe căpitan, mulți l-au atacat, dându-i casca jos de pe cap de două ori… un indian a aruncat o suliță de bambus spre fața căpitanului, dar acesta l-a ucis imediat cu lancea sa.

Apoi, încercând să pună mâna pe sabie, nu a putut să o scoată din teacă decât pe jumătate, deoarece fusese rănit la braț cu o suliță de bambus. Când au observat asta, băștinașii s-au năpustit asupra lui. Unul dintre ei l-a rănit la piciorul stâng cu un hanger.

Căpitanul a căzut cu fața în jos, iar ei s-au năpustit asupra lui cu sulițe de fier și de bambus și cu hangere, până când l-au omorât. Văzându-l mort, noi, răniți, ne-am retras, cât am putut, la bărcile care deja se îndepărtau.”

„Nu ne-a rămas nimic din corpul lui Magellan”, a continuat Pigafetta în jurnalul său. După luptă, Humabon a încercat să-l convingă pe Lapu-Lapu să returneze cadavrul exploratorului, dar șeful victorios a refuzat, dorind să îl păstreze ca trofeu de război.

După moartea lui Magellan, marinarii supraviețuitori, sub comanda lui Gonzalo Gómez de Espinoza, și-au reluat expediția cu două dintre cele cinci nave.

Bolile au întrerupt călătoria lui Espinoza, iar majoritatea echipajului a murit. Una dintre nave a fost capturată de portughezi, iar cealaltă a reușit să-și continue călătoria, completând circumnavigația sub comanda lui Juan Sebastián Elcano.

Lapu-Lapu este erou național

Între timp, Lapu-Lapu și Humabon au restabilit relațiile de prietenie. Humabon chiar l-a ajutat pe Lapu-Lapu să-i ucidă pe câțiva dintre fidelii lui Magellan, otrăvindu-le mâncarea.

Mai târziu, Lapu-Lapu s-a întors în Borneo, tărâmul său natal, și nu s-a mai auzit nimic despre el. Astăzi, Lapu-Lapu este considerat primul erou național filipinez. În multe așezări din țară există statui care îl înfățișează. Lapu-Lapu apare și pe sigla oficială a poliției naționale filipineze.