Nimeni nu știe când au apărut pentru prima dată clonele acestui rac mutant, însă oamenii au devenit conștienți de existența lor abia la începutul anilor 2000. Comercializarea lui este interzisă în Uniunea Europeană, dar în lacuri din Germania, Italia, Slovacia, Ungaria și Suedia au fost depistate exemplare din această specie.

Cel care a atras primul atenția savanților a fost un german proprietar de acvariu. În 1995, a cumpărat o pungă cu „raci de Texas” de la un vânzător de animale de casă american și a descoperit că acvariul i s-a umplut în mod inexplicabil cu aceste creaturi.

S-a dovedit că toate erau clone. Undeva, cumva, regula biologică conform căreia pentru apariția puilor de rac este nevoie de o mamă-rac și de un tată-rac a fost încălcată, potrivit The New York Times.

Ouăle femelelor deținute de german nu au mai avut nevoie de fertilizare. S-au transformat pur și simplu în cópii ale mamei lor, în cadrul unui proces denumit partenogeneză.

Specialiștii în crustacee au fost uimiți. Nimeni nu mai văzuse așa ceva. Însă dovada era palpabilă, la îndemâna oricui, astfel că, în 2003, savanții au numit creaturile raci marmorați, sau, în germană, Marmorkreb.

Cercetătorii și-au dat seama că racii marmorați nu se găseau numai în acvariile germane. Creaturile care se clonau existau și în sălbăticie și erau niște invadatori agresivi.

„Fiecare exemplar are capacitatea de a se reproduce. Fiecare ar putea fi punctul de plecare al unei noi populații”, afirmă Zen Faulkes, cercetător al crustaceelor, de la Universitatea din Texas, care a întocmit o hartă a invaziilor racului marmorat.

Pot fi cumpărați cu ușurință online (deși acum sunt interziși în Uniunea Europeană și în unele state din SUA). Specia a fost depistată în sălbăticie în Germania, Italia, Slovacia, Ungaria, Suedia, Japonia și Madagascar.

„Suntem invadați de o armată de clone”, spune Faulkes.

Savanții au analizat 11 exemplare – inclusiv unele care proveneau din magazinele germane cu animale de companie, precum și exemplare provenite din sălbăticia din Madagascar – și au decodificat ADN-ul racului marmorat.

Creaturile sunt într-adevăr niște clone, toate provenind de la un singur rac care a dobândit cumva abilitatea de a se reproduce singur. Dădeau dovadă foarte puțină diversitate genetică.

Un alt lucru interesant este că racii marmorați au trei seturi de cromozomi. Cei mai mulți raci – precum și majoritatea animalelor – au două seturi, unul moștenit de la mamă și celălalt de la tată.

Însă nu se știe dacă aceste trei seturi de cromozomi sunt cauza sau consecința abilității de autoclonare.

Nu se știe cum și când a început racul marmorat să se autocloneze

În ciuda faptului că se cunoaște secvența de ADN, „motivele și originea partenogenezei sunt încă întrucâtva misterioase”, spune Gerhard Scholtz, zoolog la Universitatea Humboldt, din Berlin. El a fost primul care a descris racul marmorat, în 2003.

Lyko este interesat de crustacee deoarece studiază epigenetica – adică felul în care genele sunt activate și dezactivate fără schimbarea ADN-ului de bază (de exemplu, în funcție de mediul în care trăiește animalul). Racul marmorat este un model interesant pentru epigenetică.

Exemplarele sunt identice din punct de vedere genetic, dar diferă ca mărime și tipar. Aceste schimbări pot avea o natură epigenetică. De asemenea, Lyko a colaborat cu savanții din Madagascar, unde racul marmorat este pe cale să înlocuiască speciile locale.

Interesul savanților din Madagascar este mai mult de natură ecologică. Ei estimează că, în ultimii zece ani, populația de raci marmorați s-a dezvoltat ca suprafață acoperită de 100 de ori, în ciuda – sau poate datorită – faptului că localnicii îi mănâncă.

Racii marmorați au evoluat dintr-o specie originară din Florida, așa că sunt obișnuiți cu un climat cald și umed. Un astfel de climat poate fi găsit în Madagascar, mai puțin în Europa.

Chiar și așa, de câțiva ani, racii marmorați pot fi găsiți și în lacurile europene…