Lacurile de asfalt și secretele bine păstrate în adâncul lor

Unele dintre cele mai ciudate lacuri din lume sunt pline nu cu apă, ci cu asfalt, cunoscut și ca bitum, materialul cu care sunt pavate drumurile.

Cea mai mare parte a asfaltului folosit azi este derivat din petrol, însă asfaltul se găsește și în natură sub formă concentrată. Uneori, iese din pământ și creează bălți mari cunoscute drept „lacuri de asfalt”.

În cea mai mare parte (70%), bitumul se folosește la construcția drumurilor. Foto: Flickr

Alteori, poate fi găsit în zone nisipoase, cum ar fi nisipurile petrolifere Athabasca, din nord-estul regiunii canadiene Alberta, unde se află cel mai mare depozit din lume de bitum natural, potrivit World Atlas.

Asfaltul erupe și din vulcanii subacvatici, dare sunt niște fenomene relativ rare și au fost descoperite numai în 2003. În jurul lumii sunt cunoscute doar câteva lacuri de asfalt.

Cel mai mare dintre ele este situat în satul La Brea, în sud-vestul Trinidadului, și este numit Lacul de Catran, conform Wikipedia. Acesta acoperă circa 40 de hectare este posibil să aibă o adâncime de 75 de metri.

Asfaltul lichid este atât de gros și de vâscos, încât poți merge pe suprafața lacului. Însă, dacă stai pe loc prea mult timp, te vei scufunda încetul cu încetul.

Dioramă reprezentând prinderea unui mamut într-un lac de asfalt. Foto: Flickr

Lacul pare liniștit, însă asfaltul se mișcă încet și poți vedea direcția de curgere la suprafață. Când asfaltul se mișcă, copacii preistorici și alte obiecte căzute în lac apar și dispar în mod succesiv.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Lacul a fost creat cu mii de ani în urmă prin procesul de subducție, când placa continentală a Caraibilor a fost forțată să intre sub o altă placă. Astfel, s-au deschis falii care au permis petrolului rudimentar din zăcăminte aflate la mare adâncime să iasă la suprafață, unde s-a adunat într-un crater vulcanic.

Aerul a cauzat evaporarea elementelor mai ușoare ale petrolului, lăsând în urmă asfaltul greu, o combinație de petrol, lut și apă. Lacul a fost descoperit în 1595 și este exploatat în scopuri comerciale din 1867.

Se estimează că 10 milioane de tone de asfalt au fost extrase din Lacul de Catran până acum. Au mai rămas încă aproximativ 6 milioane de tone de asfalt, potrivit Amusing Planet.

Lacul de Asfalt La Brea, din Trinidad. Foto: Wikimedia

Lacul este și o atracție turistică și atrage în jur de 20.000 de vizitatori anual. Uneori, oamenii înoată în apele lacului, deoarece cred că acestea au proprietăți terapeutice.

Un alt lac de asfalt celebru se află în zona urbană din Los Angeles. Este vorba de un grup de lacuri numit Lacurile de Asfalt La Brea. „Brea” este un cuvânt spaniol pentru „asfalt”.

În sudul Californiei se află și alte lacuri de asfalt, cum ar fi Lacurile de Asfalt McKittrick, din regiunea Kern, și Lacurile de Asfalt Carpinteria, din Santa Barbara.

Mai există și Lacul Bermudez, aflat în Venezuela, al doilea lac de asfalt din lume ca mărime. Lacuri de asfalt au fost descoperite și în Irak și în Baku, Azerbaidjan, după cum arată Lake Scientist.

Lacul de Asfalt La Brea. Foto: Flickr

În afară de interesul geologilor și al mogulilor petrolului, lacurile de asfalt sunt subiecte de interes pentru naturaliști și paleontologi, fiindcă sub straturile vâscoase și lipicioase de asfalt se află rămășițele unei cantități inimaginabile de viață preistorică.

De-a lungul miilor de ani, aceste lacuri au înghițit feline cu dinții sabie, lupi, bizoni, cai, broaște țestoase, melci, scoici, miriapode, hârciogi, mamuți și sute de alte specii de vertebrate și nevertebrate.

Poate că aceste animale s-au aventurat prea mult căutând hrană și au rămas prinse în asfalt. Animalele captive au atras prădători care au rămas și ei captivi.

Moartea a survenit prin sufocare sau înfometare. Este un mod groaznic de a muri, însă ideal pentru conservarea fosilelor.

Cel mai probabil, mega-prădătorii din preistorie au căzut în aceeași capcană în care au fost prinse și erbivorele. Foto: Flickr

Un procentaj surprinzător de mare de fosile recuperate din lacuri – până la 90% – aparține lumii prădătorilor. Cel mai comun mamifer recuperat din Lacul La Brea este lupul – peste 4.000 de exemplare -, urmat de felinele cu dinții sabie, cu peste 2.000 de exemplare.

Pe locul al treilea se află coioții. Cele mai multe dintre fosilele de păsări aparțin unor prădători sau necrofagi, cum ar fi vulturii, condorii și niște păsări gigantice, astăzi dispărute, asemănătoare cu cocorii, cunoscute ca „teratorni”.

Pe lângă animale, lacurile de asfalt au conservat și lemnul și vegetația preistorică. Însă cea mai neașteptată descoperire a fost cea a rămășițelor unei femei, datate ca având o vechime de circa 10.000 de ani.

Scheletul era însoțit de rămășițele unui câine domestic. Cercetătorii cred că moartea ar fi putut fi ceremonială sau provocată într-un sacrificiu similar celor din mlaștinile de turbă.

Scheletul unui bizon din Epoca Glaciară, recuperat din Lacurile de Asfalt La Brea. Foto: Flickr

La început, oasele recuperate din lacuri au fost considerate ca fiind rămășițele unor decese recente. Abia în 1901 un geolog a vizitat lacurile de asfalt și a identificat oasele care aparțineau multor specii dispărute.

Abia atunci a fost captat interesul comunității științifice. Între 1905 și 1913, căutătorii de fosile amatori au luat din lacuri milioane de oase, până când proprietarul unui lac de asfalt, George Alan Hancock, temându-se că fosilele se vor pierde pentru totdeauna, a pus punct acestei practici.

Apoi, a oferit drepturi exclusive de recuperare a fosilelor Muzeului de Istorie Naturală din Los Angeles, însă numai pe o perioadă de doi ani. Între 1913 și 1915, muzeul a colecționat în jur de un milion de oase.

Mai târziu, Hancock a donat lacurile administrației regiunii, cu condiția ca rămășițele să fie conservate și expuse în mod corespunzător. Unele dintre fosile sunt acum expuse la Muzeul George Alan Hancock, aflat în apropiere.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Un comentariu la „Lacurile de asfalt și secretele bine păstrate în adâncul lor”

  1. Citesc cu aviditate ce publicati dv. despre fapte , lucruri si intamplari deosebite care sunt menite sa intregeasca cunostintele tuturor celor interesati Personal va multumesc ! Al dv. cititor, C.Marinescu

    Răspunde

Lasă un comentariu

>