În inima Munților Himalaya, la mare distanță de orice așezare, există un lac glaciar unde pot fi „admirate” sute de schelete umane. A trebuit să treacă zeci de ani să înțelegem cum au murit oamenii din Lacul scheletelor și care a fost motivul pentru care cadavrele lor au ajuns acolo, cu atâta vreme în urmă.
Iată istoria unei descoperiri ieșite din comun, care i-a luat prin surprindere și pe cercetători.
În Al Doilea Război Mondial, Hari Kishan Madhwal, paznic în rezervația naturală indiană Nanda Devi, a pătruns într-o mică vale și a dat peste Lacul scheletelor, un ochi de apă glaciară aflat la peste 4.800 de metri deasupra nivelului mării (aproximativ la jumătatea înălțimii vârfului Everest).
Paznicul a fost uimit să descopere mai multe schelete pe fundul lacului. A reușit să le vadă deoarece apa are adâncimea maximă de numai doi metri.
Această întindere de apă de la mare altitudine este acoperită cu gheață timp de 11 luni pe an. Când gheața se topește și apele se retrag, rămășițele ies la suprafață.
În lacul din Munții Himalaya se află aproximativ 200 de schelete. Potrivit Atlas Obscura, britanicii au crezut inițial că rămășițele aparțineau soldaților japonezi invadatori, care muriseră în urma expunerii la mediul neiertător.
Lacul scheletelor, loc de veci pentru 200 de oameni
Însă cercetările efectuate au relevat că osemintele erau prea vechi pentru a fi vorba de rămășițe al luptătorilor din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Mai multe porțiuni de carne, păr, unghii și oase s-au conservat foarte bine datorită aerului din Himalaya, care este uscat și rece.
După mai multe căutări, savanții au găsit mai multe artefacte lângă cadavre, inclusiv vârfuri de sulițe, sandale de piele și inele, ceea ce demola teoria conform căreia rămășițele aparțineau unor soldați din Al Doilea Războii Mondial.
De-a lungul anilor, dezlegarea acestei enigme și-a pierdut prioritatea. Experții nu au reușit să explice cu exactitate de unde proveneau scheletele și ce anume provocase moartea atâtor oameni.
Printre posibilele cauze au fost enumerate, de-a lungul timpului, o avalanșă, bolile, înfometarea, sinuciderea rituală sau chiar și un atac inamic. O teorie propunea ideea că oamenii fuseseră uciși în altă parte și scheletele lor se deplasaseră din cauza mișcărilor ghețarilor.
Moartea a venit de sus
Însă în 2004 o echipă de cercetători de la National Geographic, Universitatea Oxford și de la Centrul pentru Biologie Celulară și Moleculară din Hyderabad, India, a reușit să dateze rămășițele ca aparținând unei perioade din jurul anului 850, o epocă în care această țară se putea lăuda cu cea mai puternică economie de pe Pământ.
Savanții au stabilit că scheletele aparțin unor grupuri distincte de oameni din secolul IX. Unul dintre grupuri era un clan sau o familie compusă din indivizi înrudiți, iar celălalt era compus din oameni cu o statură mai mică.
Mai târziu, s-a stabilit că 70% dintre cei din primul grup proveneau din Iran, iar al doilea grup, alcătuit din oameni de statură mai mică, fusese probabil angajat să slujească drept ghid și să care bagajele primului grup, în timpul pelerinajului întreprins de membrii acestuia.
Experții au stabilit că toate aceste persoane au fost ucise cu lovituri la cap, care le-au lăsat în cranii niște crăpături mici și adânci. Existau, de asemenea, urme de lovituri la gât și la umeri.
Natura rănilor sugera faptul că oamenii fuseseră uciși cu niște obiecte rotunde. Cum restul oaselor acestor oameni nu aveau urme de vătămări, investigatorii au tras concluzia că loviturile au venit de sus.
O legendă locală spune că regele din Kanauj și soția sa însărcinată călătoreau cu anturajul spre altarul din Nanda Devi, ca să ia parte la o ceremonie specială, când au fost surprinși de o furtună cu grindină. Nu aveau unde să se adăpostească și au murit în lacul Roopkund (numele oficial al apei).
Un cântec folcloric tradițional descrie un scenariu asemănător, în care o zeiță a devenit atât de furioasă pe străinii care treceau prin sanctuarul ei, încât s-a răzbunat aruncând asupra lor un potop de grindină.
Bineînțeles, nu se știe dacă aceste povestiri folclorice se bazează pe evenimente reale, însă savanții cred că o furtună cumplită cu grindină, cu pietre cu circumferința de trei centimetri, a cauzat decesele de la Lacul scheletelor, cu peste 1.200 de ani în urmă.
Lacul scheletelor este acoperit de gheață 11 luni pe an
Neavând unde să se adăpostească, oamenii au murit din cauza traumatismelor provocate de căderea grindinei. Nu este singura ocazie în care furtunile de grindină au făcut prăpăd printre oameni.
Pe 30 aprilie 1888, până la 246 de oameni au murit în urma căderii unor bucăți de gheață de mărimea „ouălor de gâscă și a portocalelor” în Moradabad, India. În 1932, s-a raportat moartea a 200 de persoane și rănirea altor mii în urma unei căderi de grindină în Nanking (sau Nanjing), China.
Între timp, Lacul scheletelor a transformat Roopkund într-o destinație turistică, atrăgând sute de vizitatori, drumeți și pelerini în fiecare an. Aceștia parcurg urcușul abrupt timp de cinci zile pentru a ajunge la lac.
Potrivit Wikipedia, s-au făcut unele eforturi pentru conservarea zonei și transformarea ei într-o destinație pentru ecoturism. Astfel, se încearcă protejarea scheletelor de călătorii care caută suveniruri și care uneori fură oase.
