Lacul care fierbe, „supa” uriașă ascunsă din jungla din Dominica

Parcul Național Morne Trois Pitons, din Dominica, o țară insulară din Caraibe, este o zonă cu activitate vulcanică semnificativă. Pe cele aproape 7.000 de hectare ale parcului se întind cinci vulcani, zeci de izvoare termale și un lac a cărui apă fierbe.

Lacul care fierbe este, de fapt, crăpătură în scoarța terestră care a fost la un moment dat inundată.

Lacul care fierbe 02
Foto: Elvis Adventure Tours

Crăpătura, formată în urma activității vulcanice din zonă, este situată într-o depresiune plină cu apă de culoare albastru-cenușiu, cu o temperatură de aproximativ 95° Celsius la mal, potrivit UNESCO.

Apa este încălzită de abur și de gazele care ies din crăpătura pe sub care curge lavă. Suprafața lacului este de obicei învăluită într-un nor de aburi, iar apa care fierbe emite un sunet specific, unic.

Lacul are diametrul de aproximativ 76 de metri și este al doilea cel mai mare lac fierbinte din lume, după Frying Pan (Tigaia), din Noua Zeelandă.

Are aproximativ 60 de metri adâncime

Lacul care fierbe 03
Foto: David M. Byrne

Lacul a fost descoperit în 1875 de doi englezi care lucrau în Dominica. În același an, un botanist contractat de guvern și unul dintre descoperitorii lacului au fost însărcinați să investigheze acest fenomen natural.

Cei doi au măsurat temperatura apei și au constatat că varia între 82° și 95° Celsius de-a lungul malului, dar nu au putut măsura temperatura din centru, din cauza căldurii prea mari degajate de lac.

Cercetătorii au estimat că lacul are aproximativ 60 de metri adâncime sau chiar mai mult. Acesta este alimentat de precipitații și de două mici pâraie. Odată ajunsă în depresiune, apa este încălzită de lavă până atinge punctul de fierbere.

Lacul care fierbe
Foto: Pinterest

Nivelul lacului fluctuează în funcție de anotimp, iar activitatea magmatică scade, și ea, din când în când. Lacul aproape că a dispărut după o erupție freatică care a avut loc în zonă în 1880 și care a format, în schimb, o fântână de apă caldă și abur.

O altă fluctuație dramatică a fost înregistrată în 2004-2005, când nivelul apei a scăzut cu 10 metri, dar apoi a revenit la normal într-o singură zi.

Geologii cred că lacul se află mult mai sus decât pânza freatică din zonă și că fluxul continuu de abur și gaze emise de intruziunea magmatică de dedesubt împinge apa spre suprafață, formând lacul.

Astfel, golirea lacului ar putea fi explicată prin întreruperea fluxului de gaz. În mod similar, reluarea acestui flux ar putea duce la reumplerea rapidă.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>