Când Pablo Escobar a acceptat să meargă la închisoare în Columbia, a făcut-o în condițiile impuse de el: și-a construit o pușcărie atât de luxoasă, încât era numită „Hotel Escobar” sau „Club Medellin”: avea câteva baruri cu televizoare gigantice, jacuzzi, o discotecă, teren de fotbal și o cascadă artificială. Însă numele care a rămas în istorie a fost „La Catedral” („Catedrala”), și asta din motive întemeiate.
Fortăreața (camuflată în închisoare) era construită pe coasta unui munte învăluit în ceață, pentru a-i păstra la distanță pe dușmanii lui Escobar – și nu pentru a-l ține înăuntru pe „regele cocainei”.
Închisoare cuprindea un teren de fotbal, o discotecă, mai multe baruri, jacuzzi și o cascadă artificială. Într-adevăr, La Catedral era mai mult o fortăreață decât o închisoare, făcută cu scopul de ține la distanță dușmanii, în timp ce Pablo Escobar își vedea în continuare de afacerile lui necurate.
Guvernul columbian se chinuia să pună sub acuzare Cartelul Medellin al lui Escobar, fiindcă Pablo era foarte popular printre anumite segmente de public.
Chiar și azi, amintirea lui Pablo este blestemată de cei care deplâng violența și distrugerile pe care le-a adus, în timp ce alții, care își amintesc actele lui de caritate din orașul său natal, îl țin la mare cinste.
O predare negociată bine
Totuși, mai mulți politicieni și polițiști hotărâți să impună statul de drept în Columbia au refuzat să se lase intimidați de Escobar. Situația a ajuns într-un punct mort, ambele părți refuzând să cedeze, până când s-a căzut de acord asupra unei noi abordări: predarea negociată.
Termenii predării stipulau că Escobar și acoliții săi aveau să înceteze actele de terorism și aveau să se predea autorităților în schimbul promisiunii că nu aveau să fie extrădați în SUA.
Extrădarea ar fi însemnat să fie judecați de un tribunal nord-american, lucru pe care Escobar căuta să-l evite.
În timpul negocierilor, Escobar a pus condiția ca timpul de încarcerare să-i fie redus la cinci ani și să execute această pedeapsă într-o închisoare construită de el, înconjurat de paznici aleși tot de el și protejat de dușmani de către soldați columbieni.
În ciuda criticilor care spuneau că această înțelegere era o farsă, guvernul columbian a adăugat un amendament la constituție care interzicea extrădarea cetățenilor, în iunie 1991.
Escobar s-a ținut de cuvânt și s-a predat după câteva zile, iar președintele Cesar Gaviria a declarat că „Escobar nu va fi tratat altfel decât cere legea”.
Închisoarea „La Catedral” avea mai multe baruri, jacuzzi, o discotecă, un teren de fotbal și o cascadă artificială.
Escobar a dovedit în curând că declarația președintelui era o minciună. Pe 19 iunie, Escobar a fost dus cu elicopterul pe vârful de munte pe care îl alesese pentru construirea închisorii, din rațiuni strategice.
Și-a luat rămas bun de la familia sa, a trecut pe lângă paznici înarmați, prin gardul de trei metri cu sârmă ghimpată și a intrat în complex, unde a semnat în mod oficial documentul său de predare. Conform aparențelor, părea un act de predare standard.
Însă fațada cu sârmă ghimpată și beton era o deghizare superficială a unei realități cu totul diferite… Cei mai mulți prizonieri federali din SUA au acces la sala de forță, de exemplu, însă nu au acces la saună, jacuzzi și piscină cu cascadă.
Și nici la complexe sportive destul de mari pentru a găzdui echipe naționale de sport, așa cum a procedat Escobar când a invitat întreaga echipă națională a Columbiei să joace pe terenul lui personal de fotbal.
Evadarea lui Escobar și ce s-a ales de închisoarea sa
De fapt, La Catedral era atât de extravagantă, încât se putea lăuda cu o bucătărie mare, un salon de biliard, mai multe baruri cu televizoare mari și o discotecă unde Escobar găzduia petreceri de nuntă, în timpul încarcerării sale.
Se ospăta cu păsări umplute, caviar, somon proaspăt și păstrăv afumat, în timp ce era alintat de femei frumoase.
Așa cum au prezis cei care s-au opus negocierilor, încarcerarea nu l-a împiedicat pe Escobar să dirijeze imperiul său infracțional. Cât timp s-a aflat în „Hotel Escobar”, regele drogurilor a primit peste 300 de oaspeți neautorizați, printre care câțiva infractori căutați.
Însă, în 1992, Escobar a ordonat executarea câtorva lideri de cartel alături de anturajele și familiile lor, iar guvernul columbian a decis că era momentul să pună capăt mascaradei. Dar când trupele armate au ajuns la „Club Medellin”, Escobar era fugise deja de mult, după ce ieșise pe poartă nederanjat de nimeni.
Executase numai 13 luni dintr-o sentință de cinci ani. Pablo Escobar a fost ucis un an mai târziu, în cadrul unui schimb de focuri, în timp ce fugea de autorități.
La Catedral a rămas părăsită timp de ani de zile, până când guvernul a închiriat proprietatea unui grup de călugări benedictini, dintre care unii spun că fantoma fostului proprietar încă apare în miez de noapte.