Krummlauf, arma nazistă cu țeava curbată proiectată să tragă după colț

Krummlauf ilustrează perfect eforturile disperate ale Germaniei de a întoarce în favoarea sa cursul celui de-Al Doilea Război Mondial apelând la arme secrete nepractice, o obsesie care a avut drept efect redirecționarea unor resurse critice în scopuri bizare.

Krummlauf este un dispozitiv cu țeavă curbată, prinsă la capătul unei puști MP-44, proiectat pentru a le permite soldaților să tragă după colțurile clădirilor și alte obstacole fără a se expune la focul inamic, potrivit site-ului ForgottenWeapons.com, dedicat armelor vechi.

Foto: Pinterest

Se poate să fi fost o idee interesantă, dar cu siguranță nu a putut schimba rezultatul Bătăliei pentru Berlin.

Dezvoltarea Krummlauf a început în 1943, când s-au făcut primele teste în care o țeavă curbată cu diametrul de 20 de milimetri a fost atașată la o pușcă de calibrul 8 milimetri.

Ideea era folosirea secțiunii curbate de 20 de milimetri ca un fel de jgheab care să redirecționeze gloanțele.

Foto: Pinterest

Presupunerea inițială a germanilor a fost că o țeavă curbată de același diametru cu al glonțului avea să genereze prea multă frecare, o ipoteză infirmată în testele ulterioare.

S-a dovedit că o țeavă cu diametrul standard funcționa, de fapt, mult mai bine. Conform paginii Wikipedia dedicate acestei arme, au fost realizate patru versiuni de Krummlauf.

Una avea o îndoitură de 30° și era destinată uzului infanteriei. Celelalte aveau coturi de 45°, 60° și 90°. Această din urmă variantă, de 90°, era destinată montării pe vehicule blindate.

Foto: Pinterest

Modelul pentru vehicule a fost conceput astfel încât pușca să poată sta în poziție verticală, ca să ocupe cât mai puțin spațiu. Țeava curbată trecea printr-o fantă în armura vehiculului și putea fi rotită de jur împrejur.

La început, arma cu țeavă curbată a fost destinată utilizării pe „Elefant”, un distrugător de tancuri care nu avea mitraliere montate.

Krummlauf le-ar fi permis membrilor echipajului să tragă asupra soldaților inamici care încercau să se apropie de vehicul cu exploxibili sau aruncătoare de flăcări.

Foto: Pinterest

Astăzi, un exemplu de Krummlauf montat pe un vehicul blindat poate fi văzut în muzeul Koblenz din Germania.

Modelul de Krummlauf pentru infanterie era cel mai comun. Acesta avea o oglindă mare, care îi permitea soldatului să vadă unde îndreaptă arma, menținând în același timp poziția de tragere standard, cu patul puștii sprijinit de umăr, potrivit Popular Mechanics.

Testele efectuate de americani după război pe armele capturate de la naziști au arătat că gloanțele se fragmentau de obicei atunci când erau trase prin dispozitiv și ieșeau în bucăți, ca alicele, făcând Krummlauf inutil pentru focurile de mare distanță.

Foto: Pinterest

Totuși, acest aspect nu era neapărat o problemă, deoarece arma fusese proiectată oricum pentru lupte în spații restrânse.

În secțiunea dreaptă de la baza țevii au fost făcute orificii de aerisire, pentru a atenua presiunea gazului pe măsură ce glonțul intra în secțiunea curbată a armei.

Chiar și așa, un Krummlauf avea un ciclu de funcționare de doar câteva sute de gloanțe: 300 de focuri pentru versiunea de 30° și 160 de focuri pentru varianta de 45°, deoarece țeava și gloanțele trase erau supuse unor presiuni enorme.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu