Kolberg, filmul care a avut mai mulți actori decât spectatori

În primăvara anului 1943, ministrul Propagandei din Germania, Joseph Goebbels, a autorizat realizarea unui film de proporții colosale.

Numit „Kolberg” (după orașul din estul Prusiei care s-a apărat de armata lui Napoleon Bonaparte în 1807), filmul urma să fie folosit de Goebbels pentru a le prezenta germanilor conceptul de „război total”.

Filmul a devenit o obsesie pentru Goebbels, care a investit în proiect milioane de mărci și resurse de război extrem de prețioase, aducând de pe front mii de soldați care urmau să aibă roluri de figuranți.

filmul kolberg
Goebbels (dreapta) și Hitler pe platourile de filmare. Foto: Wikimedia

Când a fost scos pe piață, în ianuarie 1945, în Germania abia dacă mai stăteau în picioare câteva cinematografe. Puținii germani care au mers să vadă filmul au fost nevoiți s-o facă între două raiduri aeriene.

Sub Ministerul Propagandei al lui Goebbels, Al Treilea Reich a realizat peste o mie de filme. Când a izbucnit războiul, producțiile lui Goebbels au devenit mai elaborate, în parte deoarece Adolf Hitler cerea ca industria cinematografică germană să rivalizeze cu Hollywood-ul.

În timpul Bătăliei Angliei, în 1940, Goebbels a cheltuit milioane de mărci ca să realizeze un film despre scufundarea Titanicului. În filmul „Titanic” al naziștilor, constructorii navali britanici erau înfățișați ca niște capitaliști monstruoși, complet insensibili la siguranța pasagerilor.

Pasagerii evrei bogați – precum Isidor Straus sau Benjamin Guggenheim – erau niște caricaturi însetate de profit. Și, desigur, exista un ofițer german care își avertiza în mod repetat superiorii cu privire la pericolul reprezentat de aisberguri.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Goebbels își dă seama că filmele sale se întorc împotriva lui Hitler

Titanic afis
Afișul filmului Titanic produs de germani. Foto: IMDB

Doi ani mai târziu, când Goebbels a trimis filmul în sălile de proiecție, bombardierele Aliaților își descărcau deja încărcătura mortală peste cetățenii germani. Scenele de măcel din film erau prea apropiate de grozăviile prin care germanii treceau „pe viu” în fiecare zi.

Mai mult, Goebbels și-a dat seama că scenele cu lideri megalomani care abăteau dezastre asupra oamenilor nevinovați aminteau inconfortabil de mult de ceea ce făcea tocmai Al Treilea Reich. Prin urmare, Goebbels și-a interzis propriul film!

Un an mai târziu, situația era și mai rea pentru Reich. Wehrmacht-ul fusese decimat la Stalingrad, izgonit din Africa de Nord și pus pe fugă în Italia, Sicilia și Rusia. „Fortăreața Europa” a lui Hitler se scufunda încetul cu încetul.

Pentru „Kolberg”, Goebbels a apelat la Veit Harlan, un regizor german celebru fiindcă realizase unul dintre cele mai antisemite filme din toate timpurile („Evreul Suss”, în 1940).

I-a cerut acestuia să regizeze un film nou, color, cu un buget care rivaliza cu cel al peliculei „Pe aripile vântului”, din 1939.

Goebbels dorea ca filmul să arate „cum un popor unit pentru Patrie și Front putea învinge orice dușman.” Scenariul era bazat pe asediul Kolbergului, un oraș mic din zona baltică, din extremitatea estică a Prusiei.

Mai jos, câteva scene din filmul istoric de propagandă „Kolberg”.

 

În realitate, asediul Kolbergului a constat, în mare parte, din mici hărțuieli sau ambuscade petrecute în tranșeele și fortificațiile din jurul orașului. Însă în filmul lui Harlan, trupele lui Napoleon mărșăluiau spre Kolberg în număr mare, trăgând salve de tun înspre orășel.

În altă scenă, o linie înspăimântător de lungă de tunuri franceze făceau orașul fărâme, lucru care nu s-a întâmplat în realitate. Pentru a pune în scenă asediul, Harlan a rechiziționat mii de uniforme și cai de la armată și 100 de vagoane de sare, pentru a simula zăpada.

Mai multe surse au relatat că Harlan (cu aprobare de la Goebbels) a retras aproape 190.000 de soldați de pe front ca să joace roluri de figuranți.

filmul kolberg
Ruinele orașului Kolberg, așa cum arătau atunci când localitatea a căzut în mâinile sovieticilor, în martie 1945. Foto: Wikimedia

Potrivit Wikipedia, numărul este cu certitudine o exagerare, dar cel puțin 4.000 de soldați din Marina militară germană au luat parte la realizarea filmului, alături de zeci de unități ale Wehrmacht-ului.

Pentru rolurile lor de figurație, soldații au primit câte cinci mărci pe zi.

O astfel de redirecționare a resurselor și a soldaților atât de necesari pe front a fost o nebunie. Mai târziu, Harlan avea să scrie:

„Probabil că Hitler și Goebbels erau obsedați de gândul că un astfel de film le-ar aduce mai multe avantaje decât, de exemplu, o victorie în Rusia.”

„Domnilor, nu ați vrea să jucați un rol în film?”

Harlan a filmat pelicula în zona de est a fostului Regat al Prusiei, nu departe de Frontul de Est. Orașe precum Breslau (acum Wroclaw, parte a Poloniei), Konigsberg (astăzi Kaliningrad, parte a Rusiei) și Kolberg (astăzi Kołobrzeg, parte a Poloniei) sunt prezentate în film cu doar câteva luni înainte de a fi fost făcute una cu pământul de către sovietici.

Filmul a trebuit să fie „strecurat” printre liniile inamice ca să fie prezentat în premieră în La Rochelle, Franța, pe 30 ianuarie 1945. În următoarele trei luni, a rulat în câteva cinematografe din Berlin, Danzig, Breslau și Konigsberg.

filmul kolberg
Posterul filmului „Kolberg”. Foto: Wikimedia

Proiecția din Berlin, care a avut loc în luna februarie a anului 1945, a fost întreruptă de un raid aerian. La mijlocul lui aprilie, cu numai câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului, Goebbels a găzduit o proiecție privată a filmului pentru propriul personal.

La finalul proiecției, le-a spus celor prezenți în sală:

„Domnilor, peste o sută de ani vor proiecta un film color despre vremurile groaznice pe care le trăim. Nu ați vrea să jucați un rol în acel film? Rezistați acum, pentru ca peste o sută de ani publicul să nu vă fluiere atunci când apăreți pe ecran.”

Îndemnul pare ironic, ținând cont că „Kolberg” este aspru criticat și respins de posteritate și poate fi proiectat în Germania numai cu permisiune specială.


În continuarea acestui articol, îți recomandăm cartea Am fost secretara lui Goebbels, mărturia cutremurătoare a lui Brunhilde Pomsel, una dintre puținii oameni care au reușit să ajungă în imediata apropiere a unuia dintre cei mai mari criminali din istorie.

Secretară și dactilografă la Ministerul Propagandei, Brunhilde Pomsel a avut acces în intimitatea elitele naziste, iar acum își spune povestea, după mai bine de șapte decenii de tăcere. Cartea este disponibilă aici.

Ca să știi mai mult

Cartea urmărește relația dintre opt lideri mondiali și medicii care i-au îngrijit timp de ani de zile, ca niște „umbre” care le cunoșteau cele mai intime secrete. Vei afla ce le-au divulgat Adolf Hitler, Winston Churchill, Philippe Pétain, Francisco Franco, Benito Mussolini, John Fitzgerald Kennedy, Iosif Stalin şi Mao Zedong medicilor lor, ce boli au avut și cum au fost tratați. Cartea este o incursiune fascinantă în viața intimă a unor lideri care, din exterior, păreau invincibili.

Comandă cartea „Puterea sub influența drogurilor” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu