fbpx

Kolberg, filmul care a avut mai mulți actori decât spectatori

În primăvara anului 1943, ministrul Propagandei din Germania, Joseph Goebbels, a autorizat realizarea unui film de proporții colosale. Numit „Kolberg” (după orașul din estul Prusiei care s-a apărat de forțele lui Napoleon Bonaparte în 1807), filmul urma să fie folosit de Goebbels pentru a prezenta publicului german conceptul de „război total”, dat fiind faptul că era nevoie chiar și de civili pentru a apăra cel de-Al Treilea Reich.

Filmul a devenit o obsesie pentru Goebbels, care a investit în proiect milioane de mărci și material de război extrem de prețios, aducând de pe front mii de soldați care urmau să aibă roluri de figuranți.

filmul kolberg
Goebbels (dreapta) și Hitler pe platourile de filmare. Foto: Wikimedia

Când a fost scos pe piață, în ianuarie 1945, în Germania abia dacă mai stăteau în picioare câteva cinematografe. Puținii germani care au mers să vadă filmul au fost nevoiți s-o facă între două raiduri aeriene.

Sub Ministerul Propagandei al lui Goebbels, Al Treilea Reich a realizat peste o mie de filme. Când a izbucnit războiul, producțiile lui Goebbels au devenit mai elaborate, în parte deoarece Adolf Hitler cerea ca industria cinematografică germană să rivalizeze cu Hollywood-ul.

În mijlocul Bătăliei Angliei, în 1940, Goebbels a cheltuit milioane de mărci ca să realizeze un film despre scufundarea Titanicului. În filmul „Titanic” al naziștilor, constructorii navali britanici erau înfățișați ca niște capitaliști monstruoși, complet insensibili la siguranța pasagerilor.

Pasagerii evrei bogați – precum Isidor Straus sau Benjamin Guggenheim – erau niște caricaturi însetate de profit. Și, desigur, exista un ofițer german care își avertiza în mod repetat superiorii cu privire la pericolul reprezentat de aisberguri.

Goebbels își dă seama că filmele sale se întorc împotriva lui Hitler

Când Goebbels a trimis filmul în sălile de proiecție, doi ani mai târziu, bombardierele aliate își descărcau deja încărcătura mortală peste cetățenii germani. Scenele de măcel din film erau prea apropiate de grozăviile prin care germanii treceau „pe viu” în fiecare zi.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Mai râu, Goebbels și-a dat seama că scenele cu lideri megalomani care aduceau dezastre asupra celor nevinovați aminteau inconfortabil de mult de ceea ce făcea tocmai Al Treilea Reich. Prin urmare, Goebbels și-a interzis propriul film!

Un an mai târziu, lucrurile stăteau mult mai prost pentru Reich. Wehrmacht-ul fusese capturat în masă la Stalingrad, fusese izgonit din Africa de Nord și era pus pe fugă în Italia, Sicilia și Rusia. „Fortăreața Europa” a lui Hitler se scufunda încetul cu încetul.

Pentru „Kolberg”, Goebbels a apelat la Veit Harlan, un regizor german celebru fiindcă realizase unul dintre cele mai antisemite filme din toate timpurile („Evreul Suss”, în 1940). I-a cerut acestuia să regizeze un film nou, color, cu un buget care rivaliza cu cel al peliculei „Pe aripile vântului” din 1939.

Goebbels dorea ca filmul să arate „felul în care un popor unit pentru Patrie și Front putea învinge orice dușman.” Scenariul era bazat pe asediul Kolbergului, un oraș mic din zona baltică, din extremitatea estică a Prusiei.

Mai jos, câteva scene din filmul istoric de propagandă „Kolberg”.

Napoleon invadase Prusia în 1807, îi învinsese armatele și mărșăluise spre est. Micuța garnizoană de 5.700 de oameni din Kolberg și-a unit forțele cu localnicii și împreună au apărat orașul de cei 13.000 de soldați ai lui Napoleon. Asta, până când Prusia a cerut pace.

În realitate, asediul Kolbergului fusese compus, în mare parte, din mici hărțuieli sau ambuscade petrecute în tranșeele și pozițiile fortificate din jurul orașului. Însă în filmul lui Harlan, trupele franceze mărșăluiau spre Kolberg în unități masive, în timp ce ghiulelele urlau peste capetele lor.

În altă scenă, o linie înspăimântător de lungă de tunuri franceze făceau orașul fărâme, lucru care nu se întâmplase niciodată în realitate. Pentru a face asta, Harlan a rechiziționat mii de uniforme și cai de la armată și 100 de vagoane de sare pentru a simula zăpada.

S-a relatat din mai multe surse că Harlan (cu aprobare de la Goebbels) a retras aproape 190.000 de soldați de pe front ca să joace roluri de figuranți. Potrivit Wikipedia, numărul este cu certitudine o exagerare, dar cel puțin 4.000 de soldați din marina militară germană au luat parte la realizarea filmului, alături de zeci de unități ale Wehrmacht-ului.

Pentru rolurile lor de figurație, soldații au primit câte cinci mărci pe zi.

filmul kolberg
Ruinele orașului Kolberg, așa cum arătau atunci când localitatea a căzut în mâinile sovieticilor, în martie 1945. Foto: Wikimedia

O astfel de redirecționare a resurselor și a soldaților atât de necesari pe front a fost, spus pe șleau, o nebunie. Mai târziu, Harlan avea să scrie:

„Probabil că Hitler și Goebbels erau obsedați de gândul că un astfel de film le-ar aduce mai multe avantaje decât, de exemplu, o victorie în Rusia.”

„Domnilor, nu ați vrea să jucați un rol în film?”

Harlan filma în Prusia de Est, nu departe de Frontul de Est. Orașe precum Breslau, Konigsberg și Kolberg sunt prezentate în film cu doar câteva luni înainte de a fi fost făcute una cu pământul de către sovietici.

Filmul a trebuit să fie strecurat prin liniile inamice ca să fie prezentat în premieră în La Rochelle, Franța, pe 30 ianuarie 1945. În următoarele trei luni, a fost prezentat în câteva cinematografe din Berlin, Danzig, Breslau și Konigsberg.

filmul kolberg
Posterul filmului „Kolberg”. Foto: Wikimedia

În Berlin, o proiecție care a avut loc în luna februarie a fost întreruptă de un raid aerian. La mijlocul lui aprilie, cu numai câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului, Goebbels a găzduit o proiecție privată a filmului pentru propriul personal.

La finalul proiecției, le-a spus celor prezenți în sală următoarele:

„Domnilor, peste o sută de ani vor proiecta un film color despre vremurile groaznice pe care le trăim. Nu ați vrea să jucați un rol în acel film? Rezistați acum, pentru ca peste o sută de ani publicul să nu vă fluiere atunci când apăreți pe ecran.”

Îndemnul pare ironic, ținând cont că „Kolberg” este aspru criticat și respins de posteritate și poate fi proiectat în Germania numai cu permisiune specială.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>