În dimineața zilei de 24 mai 1987, Kenneth Parks a condus cale de 22 de kilometri până la casa socrilor săi. Ajuns la destinație, a scos un levier din portbagaj și a intrat în casa acestora. I-a lovit și înjunghiat în mod repetat, iar soacra lui și-a pierdut viața.

Socrul lui, deși grav rănit, a supraviețuit atacului. Parks a fost arestat și trimis în judecată, dar a fost achitat. Motivul achitării: nu avea niciun motiv să comită crima și, mai mult, a fost în stare de somnambulism de-a lungul întregului atac.

Dependent de jocuri de noroc și dator vândut

Potrivit Psychology Today, perioada de dinainte de atac a fost turbulentă pentru familia Parks, care locuia în Toronto. Kenneth era dependent de jocuri de noroc și, pentru a-și finanța obiceiurile, furase 30.000 de dolari de la angajator.

Cheltuise deja economiile familiei și acumulase datorii mari. Rușinat de faptul că își pierduse locul de muncă, Parks nu își mai vizitase socrii în ultimele luni, deși înainte avuseseră o relație apropiată.

În ziua atacului, Parks trebuia să participe la un grătar la locuința socrilor. Urma să le spună că rămăsese șomer, că avea datorii și că era dependent de jocurile de noroc.

Soția lui îl convinsese să meargă la întrunirile dependenților anonimi de jocuri de noroc. Însă căsnicia lor se clătina, iar Parks dormea pe canapea. De asemenea, cei doi aveau o fetiță.

Din cauza problemei cu jocurile de noroc, Parks devenise asocial, suferea de dureri de cap și insomnie. Se și îngrășase foarte mult. Era o perioadă foarte stresantă.

Se crede că, în dimineața atacului, bărbatul s-a ridicat din pat și a parcurs cu mașina cei 22 de kilometri până la casa socrilor lui. A scos un levier din portbagaj și a intrat în casă folosind cheia locuinței, pe care o avea la el.

Și-a strangulat socrul până când acesta a leșinat și apoi și-a lovit soacra cu levierul. Apoi, i-a înjunghiat pe amândoi în mod repetat.

Parks a scos telefonul din furcă și a părăsit casa fără să le facă vreun rău fiicelor adolescente ale socrilor săi, care se aflau în camera lor.

Misterul stării lui Parks

După ce a comis atacul, bărbatul a plecat imediat spre secția de poliție, unde a ajuns la 4:45, plin de sânge, cu tendoanele tăiate la ambele mâini. A încercat să le explice polițiștilor că, probabil, ucisese pe cineva.

Era foarte tulburat, însă nu părea să aibă dureri, în ciuda rănilor relativ serioase. Avocatul lui Parks, Marlys Edward, a reușit cu succes să susțină că Parks se afla într-o stare de somnambulism la momentul crimei.

Pentru acest motiv, bărbatul a fost achitat de toate acuzațiile. Însă există dovezi contradictorii în ceea ce privește posibilitatea ca Parks să fi înfăptuit toate acestea în timp ce dormea, fără să fie conștient de acțiunile sale.

Electroencefalograful (EEG) a arătat că Parks avea o activitate cerebrală anormală în timpul somnului. Asta întărea apărarea, însă aceste tipare cerebrale pot să apară și atunci când o persoană este foarte stresată sau se află sub influența drogurilor.

În plus, Parks nu avea o istorie bogată în episoade de somnambulism. Mama bărbatului și-a amintit că, atunci când era adolescent, fiul ei a încercat, în timp ce dormea, să iasă pe o fereastră aflată la etajul șase.

Acesta a fost singurul episod de somnambulism pe care mama sa și l-a adus aminte. Însă în sânul familiei exista o istorie semnificativă de acte de somnambulism.

Bunicul lui Parks gătea în somn, însă nu consuma mâncarea. Soția criminalului a depus mărturie că nu-și putea aminti vreun episod de somnambulism, însă soțul ei dormea adânc, era greu de trezit și vorbea frecvent în somn.

Dubiile rămân

În plus, somnambulii tind să facă lucruri obișnuite în locații familiare. Rămân în casele lor sau în apropierea lor și se pot răni grav când se află într-un loc nou, deoarece creierele lor funcționează ca și cum s-ar afla într-un loc familiar.

Ar fi foarte greu de crezut că Parks să fi făcut atâtea lucruri neobișnuite fără să fi fost măcar parțial conștient. Pentru un somnambul, ar fi dificil până și să se asigure că a apucat cuțitul de mâner și nu de lamă.

În plus, soacra lui a fost găsită într-o cameră aflată la câțiva metri de dormitorul în care fusese atacată și polițiștii au găsit în casă multe urme ale unei lupte crâncene în casă.

Aceste evenimente l-ar fi trezit pe Parks din cel mai adânc somn. Contrar mitului popular, somnambulii nu sunt imposibil de trezit, ci se trezesc la fel ca toți oamenii.

Însă apărarea a susținut că Parks era foarte familiarizat cu drumul și cu metoda de a intra în casă. Mai mult, există dovezi conform cărora somnambulii suferă de halucinații legate de lucrurile pe care tocmai le fac.

Prin urmare, este posibil ca Parks să fi reacționat la anumite halucinații atunci când și-a înjunghiat socrii. În plus, faptul că nu părea să aibă dureri când a ajuns la poliție, în ciuda tendoanelor tăiate, poate fi un rezultat al somnambulismului, deoarece creierul inhibă anumiți stimuli, inclusiv durerea.

S-ar putea să nu știm niciodată ce s-a întâmplat în dimineața de 24 mai 1987. Din punct de vedere legal, s-a stabilit că Parks nu era conștient de acțiunile lui fiindcă se afla în stare de somnambulism.

Somnambulismul nu a fost încă pe deplin înțeles de cercetători. Iată 7 curiozități despre somnambulism și oamenii care nu dorm în timpul somnului. Apoi, descoperă 11 fenomene misterioase care se petrec în timp ce dormim.