Karl Schmidt, herpetologul care și-a documentat propria moarte în numele științei

Karl Patterson Schmidt a fost un eminent herpetolog american, un om care a studiat amfibienii și reptilele toată viața. A lucrat pentru Muzeul American de Istorie Naturală, din New York, și apoi pentru Muzeul Field, din Chicago, SUA.

A întreprins mai multe călătorii în America Latină ca să adune specimene pentru muzee. De asemenea, a fost președintele Societății Americane de Ihtiologie și Herpetologie.

Karl Patterson Schmidt (și câteva șopârle). Foto: Wikimedia

De-a lungul îndelungatei sale cariere științifice, Schmidt a manevrat nenumărați șerpi mortali. Însă, potrivit articolului „Ce l-a ucis pe Karl Patterson Schmidt”, publicat de NCBI, faimosul herpetolog a comis în 1957 greșeala fatală de a subestima toxicitatea unui pui de șarpe din familia Colubridelor, care îi fusese trimis de directorul unei grădinii zoologice, pentru identificare.

În timp ce examina șarpele alături de colegii săi, animalul a deschis gura și și-a înfipt colții în într-un deget de la mâna stângă a lui Schmidt.

„Am luat animalul de la doctorul Robert Inger fără nicio măsură de precauție și m-a mușcat de partea cărnoasă a primei încheieturi a degetului mare de la mâna stângă. Avea gura larg deschisă și m-a mușcat numai cu colții din spate și doar colțul drept a intrat în carne în întregime, cale de aproximativ trei milimetri”, a scris Karl Schmidt în jurnalul său.

În mai puțin de 24 de ore, era mort.

La vremea la care a fost mușcat, încă nu fusese creat un antivenin pentru Dispholidus typus. Foto: Wikimedia

Schmidt, la fel ca mulți alți herpetologi de la acea vreme, nu credea că veninul acestui șarpe putea să omoare un om, cu toate că existau studii care indicau acest lucru, conform Wikipedia.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

În loc să se trateze, Schmidt a luat trenul spre casă și a început să înregistreze efectul veninului în jurnalul său. Schmidt credea că, dacă s-ar fi tratat, ar fi perturbat simptomele veninului, pe care dorea să le documenteze științific.

A scris următoarele în jurnalul său:

  • 16.30 – 17.30 – greață puternică, însă fără vomă. Am luat un tren ca să ajung acasă.
  • 17.30 – 18.30 – frisoane și tremurături puternice, urmate de o febră de 38.7° Celsius. Sângerarea mucoasei bucale a început pe la 17.30, se pare că în mare parte din gingii.
  • 20.30 – am mâncat două felii de pâine prăjită cu lapte.
  • 21.00 – 00.20 – am dormit bine. Am urinat la 00.20, în cea mai mare parte sânge, însă o cantitate mică. Am băut un pahar cu apă la 4.30, după care am avut grețuri puternice și am vomitat, evacuând din stomac cina nedigerată. M-am simțit mult mai bine și am dormit până la 6.30.

După ce s-a trezit, Schmidt a continuat să își noteze observațiile:

  • 26 septembrie, 6.30. Temperatura 36.7° Celsius. Am mâncat cereale și ouă fierte cu pâine prăjită și suc de mere și cafea la micul dejun. Nu am urinat deloc, în afară de câțiva mililitri de sânge la fiecare trei ore. Gura și nasul continuă să sângereze, însă nu excesiv.

Starea lui Schmidt a început să se înrăutățească după prânz. A sunat-o pe soția lui, însă, până când să sosească ajutorul, se chinuia să respire și era inconștient.

S-a încercat resuscitarea, însă fără rezultat. Cu puțin înainte de ora 15.00, pe 26 septembrie 1957, Schmidt a fost dus la spital, unde a fost declarat mort. Autopsia a scos la iveală hemoragii interne masive.

Karl Patterson Schmidt și familia sa. Foto: Wikimedia

Astăzi, se știe că Dispholidus typus este unul dintre cei mai periculoși șerpi din Africa. După mușcătură, simptomele tipice includ coagularea intravasculară diseminată – afecțiune în urma căreia în fluxul sanguin apar mici cheaguri de sânge, care blochează capilarele -, urmată de hemoragie spontană în țesuturi.

Când a fost adus la spital, Schmidt sângera prin ochi, plămâni, rinichi, inimă și creier. Practic, victima sângerează până moare.

După nefericitul incident, mulți s-au întrebat dacă Schmidt ar fi putut fi salvat cu un tratament corespunzător. Însă nu se poate răspunde cu siguranță, deoarece, la acea vreme, nu exista un antidot la veninul acestui șarpe.

Acest șarpe este o târâtoare timidă, care se ascunde de creaturile care sunt prea mari ca să le poată mânca și mușcă numai atunci când oamenii încearcă să pună mâna pe el, să îl prindă sau să îl ucidă.

Un pui de Dispholidus typus. Foto: Wikimedia

Moartea lui Schmidt a fost rezultatul neglijenței, însoțită de credința falsă că acest șarpe era inofensiv, opinie răspândită în rândurile comunității științifice de la acea vreme.

Schmidt a fost unul dintre cei mai importanți herpetologi ai secolului XX. A denumit peste 200 de specii și era expert în șerpii de coral. A donat peste 15.000 de lucrări de herpetologie care au stat la baza Bibliotecii Herpetologice Memoriale Karl Schmidt, de la Muzeul Field.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu