fbpx

Misterele Armatei de Piatră: Karahunj, „Stonhenge-ul Armeniei”

Armenia este plină de surprize arheologice. Este o țară în care misterele apar la fiecare colț și cele mai multe încă așteaptă să fie elucidate. Însă cea mai enigmatică piesă din moștenirea arhaică a Armeniei este Armata de Piatră – Zohar Karer sau Karahunj – , o ghicitoare ascunsă într-un minunat complex megalitic.

În ultimele patru decenii, savanții și turiștii au dat dovadă de un interes extraordinar pentru Armenia. Aici, cercetătorii au descoperit într-o peșteră cea mai veche opincă din lume. De asemenea, au găsit cel mai vechi complex de producere a vinului, precum și urme ale unui oraș din străvechiul regat Urartu, în care s-au găsit sute de vase în care se păstra vinul, îngropate în pământ.

Armata de Piatră (Zohar Karer sau Karahunj)
O vedere de ansamblu a sitului Karahunj, în apropiere de Sisian, în sudul Armeniei. Foto: Wikimedia

Însă niciuna dintre aceste descoperiri nu este la fel de impresionantă precum situl arheologic de aproape șapte hectare, al cărui nume este la fel de contestat precum originile sale misterioase.

Situat în cea mai sudică provincie a Armeniei, Zorats Karer – sau Karahunj ori Qarahunj, cum mai este cunoscut – este un loc care a fost locuit în numeroase rânduri de-a lungul mileniilor, din epoca preistorică până în perioada medievală.

După cum menționează și Wikipedia, situl este alcătuit dintr-un fel de mausoleu preistoric și în apropiere se află peste 220 de monoliți enormi, dintre care 84 au găuri bine cizelate, date lângă marginea superioară a blocurilor.

În ultimii ani, spre uimirea savanților locali, monoliții au atras interesul comunității internaționale după ce, în urma unor cercetări preliminare, s-au putut face comparații între alinierea astronomică de la Zorats Karer și cea a celebrului Stonehenge, din Anglia.

Armata de Piatră (Zohar Karer sau Karahunj)
Un monolit prevăzut cu o gaură. S-a speculat că găurile ar fi putut fi utilizate pentru observații astronomice, dar este posibil ca aceste incizii să nu fie de origine preistorică, deoarece muchiile lor sunt relativ puțin erodate de vânt și ploaie, comparativ cu pietrele în sine. Foto: Wikimedia

În urma acestei comparații, multe agenții de turism au etichetat Zorats Karer drept „Stonehenge-ul armean” și dezbaterea care a urmat între comunitatea științifică și cultura populară a fost de-a dreptul feroce.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Prima relatare științifică legată de Zorats Karer a fost întocmită în 1935 de etnograful Stepan Lisitsian, care a afirmat că situl funcționase cândva ca țarc în care erau ținute animalele.

Mai târziu, în anii ’50, Marus Hasratian a descoperit un șir de camere funerare datând din secolele XI – IX î.e.n. Însă prima investigație care a atras atenția internațională asupra complexului îi aparține arheologului sovietic Onnik Khnkikian.

În 1984, acesta a afirmat că cei 223 de megaliți din complex ar fi putut fi folosiți nu la creșterea animalelor, ci pentru studierea boltei cerești. Potrivit arheologului, găurile din pietre, cu diametrul de 5 centimetri și adânci de până la 50 de centimetri, ar fi putut fi folosite drept telescoape primitive pentru a studia cerul.

Partea interioară a ansamblului megalitic Zorats Karer. Foto: Wikimedia

Intrigată de implicațiile astronomice, astrofizicianul Elma Parsamian de la Observatorul Astrofizic Byurakan, unul dintre principalele centre astronomice din URSS, a demarat următoarea serie de investigații.

Ea și colegii său au observat poziția găurilor în funcție de un calendar astronomic și a stabilit că mai multe dintre acestea se aliniau cu răsăritul și cu asfințitul în ziua solstițiului de vară.

Parsamian este cea care a sugerat numele de Karahunj pentru sit, după un sat cu același nume, aflat la distanța de 40 de kilometri. Înainte de investigațiile femeii, localnicii numeau locul Goșun Daș, ceea ce înseamnă Armata de Piatră în limba turcă.

Miturile populare sugerează că pietrele au fost ridicate în vremurile străvechi pentru a comemora soldații uciși în război. După anii ’30, localnicii au trecut la traducerea în armeană, Zorats Karer.

Armata de Piatră (Zohar Karer sau Karahunj)
O altă piatră găurită. Foto: Wikimedia

Însă Parsamian spune că denumirea de Karahunj era mai interesantă, deoarece „Kar” înseamnă „piatră” și „hundj” este un sufix ciudat care nu are nicio semnificație în armeană, dar este remarcabil de similar cu englezescul „henge” (care înseamnă „monument preistoric circular”).

Conform Ancient Origins, acest nume a primit critici dure din partea savanților și în textele științifice se folosește aproape exclusiv denumirea de Zorats Karer. Câțiva ani mai târziu, fizicianul Paris Herouni a făcut o serie de studii care porneau de la constatările lui Parsamian, folosind metode telescopice și ținând cont de mișcarea de precesiune a Pământului.

Herouni a susținut că situl a fost ridicat în jurul anului 5.500 î.e.n., precedându-și „omologul britanic” cu peste 4.000 de ani. Herouni susținea cu tărie că se poate face o comparație directă cu Stonehenge și a mers până la a lega etimologic numele de „Stonehenge” de cuvântul „Karahunj”, susținând că cel din urmă avea, într-adevăr, origini armene.

De asemenea, Herouni coresponda cu cel mai bun savant specializat în Stonehenge la acea vreme, Gerald Hawkins, care îi confirma concluziile. Cele spuse de Herouni au prins foarte repede și alți cercetători care îi contestau concluziile au avut mari dificultăți în a-i demonta teoriile.

Armata de Piatră (Zohar Karer sau Karahunj)
O piatră așezată vertical, prevăzută cu o gaură. Foto: Adobe Stock

Problema cu eticheta de „Stonehenge-ul armean”, spune arheoastronomul Clive Ruggles, este că analizele care identifică Stonehenge drept observator astronomic străvechi au fost în mare parte demontate până azi.

Drept rezultat, susține Ruggles, cercetările care fac comparații între cele două situri sunt „mai puțin folositoare”. Potrivit profesorului Pavel Avetisian, arheolog la Academia Națională de Științe din Armenia, nu există dispute științifice legate de acest monument.

„Experții înțeleg foarte clar zona. Ei cred că este vorba de un monument cu mai multe funcții, care necesită excavări și studiu pe termen lung”, spune Avetisian.

În 2000, profesorul a ajutat la coordonarea unei echipe de cercetători germani de la Universitatea din Munchen pentru a investiga situl. În descoperirile lor, aceștia au criticat ipoteza observatorului, scriind următoarele:

„O investigație exactă a acestui loc ne oferă alte rezultate. Zorats Karer, situat pe un promontoriu stâncos, era, în principal, o necropolă care a fost folosită din Epoca Mijlocie a Bronzului până în Epoca de Fier. În zonă pot fi găsite morminte de piatră enorme din această perioadă. Echipa lui Avetisian a concluzionat că monumentul nu a fost construit mai devreme de anul 2000 î.e.n., fiind ridicat după Stonehenge. De asemenea, echipa sugerează posibilitatea că locul servea drept refugiu în vreme de război în perioada elenistică.”

Armata de Piatră (Zohar Karer sau Karahunj)
84 dintre cele 223 de pietre sunt găurite. Foto: Wikimedia

„Ideea că monumentul este un observator antic sau că numele său este Karahunj este o șarlatanie crasă și nimic altceva. Toate aceste teorii nu au nimic de-a face cu știința”, spune Avetisian.

Din păcate pentru Avetisian, demolarea miturilor despre Zorats Karer este foarte dificilă, din moment ce în limbile de circulație internațională există atât de puține surse pe care curioșii din afara Armeniei să le poată consulta.

Dincolo de orice controverse, monumentul este uimitor și este situat într-o zonă unde se află multe frumuseți naturale, fiind un loc foarte agreabil pentru mulți turiști în fiecare an.

A devenit chiar și un obiect de interes pentru tinerii din zone urbane și pentru neopăgânii din Erevan, care sărbătoresc aici anumite solstiții.

Pietrele sunt din bazalt, oarecum protejate de mușchi, dar netezite de ploaie și vânt și pline de găuri și urme de eroziune. Multe dintre pietre s-au deteriorat de-a lungul secolelor. Foto: Wikimedia

În multe privințe, Zorats Karer este o mărturie a caracterului înșelător al arheologiei și probabil că misterul este – și va rămâne – o parte importantă a motivului pentru care acest loc este atât de atrăgător.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>