Îmbrăcat într-un pulover, purtând cravată și ținând în mâini o cutie mică de metal, Jose Delgado intră în arena de lupte cu taurii. Tachinează un taur cu un gest al mâinii. Deodată, animalul se întoarce către el și îl atacă.
Făcând doi pași înapoi, Delgado apasă pe un buton de pe cutie, aceasta emite un semnal radio, iar taurul se oprește în mijlocul șarjei. Se întoarce. Agresivitatea naturală a animalului s-a evaporat.
Această demonstrație riscantă de control al comportamentului, întreprinsă în Spania în 1963, a fost experimentul lui Jose Manuel Rodriguez Delgado, fiziolog și om de știință care a studiat reacțiile creierului la stimularea electrică.
La mijlocul secolului XX, Jose Delgado a devenit notoriu după ce a folosit electricitatea pentru a stârni furia, anxietatea, plăcerea, amorțeala și mișcări involuntare la subiecții săi umani și non-umani.
Criticii spuneau că Delgado deschide calea spre controlul minții. Acesta replica spunând că schimbarea funcțiilor creierului prin stimulare electrică nu este neapărat ceva rău.
Curajul experimentului cu tauri i-a impresionat pe toți. Mai existau și alți cercetători care ar fi putut să reușească așa ceva, cercetători care manipulau creierele rozătoarelor cu ajutorul electricității. Însă Delgado a fost cel care a captat atenția publicului.
Jose Delgado și începuturile experimentelor sale
Născut în Spania în 1915, Jose Delgado și-a dorit la început să devină medic, specializându-se în oftalmologie. Însă, după ce a descoperit fiziologia și neurologia, punctul său de interes a devenit creierul.
A început să studieze la Universitatea Yale în 1950. La acea vreme, Delgado demarase deja o serie de experimente în care își exploata talentele de constructor de dispozitive ingenioase – electrozi care puteau fi implantați și receptoare radio.
Aceste dispozitive îi permiteau să stimuleze electric creierele animalelor și oamenilor în mod direct și de la distanță. Adeseori, era nevoie doar de acționarea unui comutator.
În cadrul acestor experimente, Delgado a observat efectele electricității asupra comportamentului și afectelor subiecților săi. La maimuțe, a stimulat zone ale creierului care controlau agresivitatea.
Uneori, dresa animalele să acționeze anumite manete pentru a manipula și a opri agresivitatea celorlalte maimuțe. Jose Delgado a studiat și efectele inducerii de mișcări musculare involuntare la pisici.
Iar în cazul unui cimpanzeu ghinionist, Delgado a proiectat un fel de „bio-reacție”, generând o senzație neplăcută în amigdala cerebrală a animalului ori de câte ori acesta emitea un anumit tip de semnal cerebral.
Cimpanzeul a învățat să evite emiterea acestui semnal și a devenit docil.
Delgado devine celebru
Însă experimentul cu taurul a atras cea mai multă atenție. Jose Delgado a atribuit faptul că taurul s-a oprit din șarjă „combinației între un efect motor, care a forțat animalul să se oprească și să se întoarcă într-o parte, și un efect de inhibiție comportamentală a pulsiunii agresive.”
Într-un articol de pe prima pagină, New York Times explica:
„Este cea mai spectaculoasă demonstrație de schimbare deliberată a comportamentului unui animal prin control extern al creierului.”
Însă, în 2005, o echipă de medici a denunțat experimentul în publicația Brain Research Reviews ca fiind „o acțiune publicitară celebră”.
Delgado a aplicat stimularea electrică creierelor umane. În 1952, a devenit primul cercetător care a relatat despre efectele pe termen lung ale implantării electrozilor la oameni.
În cadrul studiilor ulterioare, dispozitivele lui au generat euforie, râsete, furie, prietenie și chiar și senzualitate la subiecții umani. O femeie a cărei stimulare a generat o teroare extremă „și-a adus aminte de fricile ei, însă nu a fost deranjată de amintire”, scria Delgado.
În mod ciudat, uneori subiecții insistau asupra faptului că mișcările musculare involuntare rezultate în urma stimulării lui Delgado erau acte intenționate.
Fără „candidați manciurieni”
Când detractorii săi au declarat că Delgado deschidea calea spre controlul minții, acesta le-a răspuns că tehnicile lui nu puteau genera anumite gânduri, nu canalizau o reacție agresivă sau emoțională spre o anumită țintă și nu determinau subiecții să îndeplinească sarcini complexe.
În urma cercetărilor sale, nu aveau să ia naștere „candidați manciurieni” (o persoană, în special un politician, care, în urma unei manipulări a minții, servește intereselor unei puteri inamice), insista Delgado.
Delgado spunea că munca sa reprezenta datoria morală și socială de a avansa cunoștințele științifice și de a îmbunătăți condiția oamenilor.
„Aceste cercetări sunt etice și de dorit, adăuga Delgado, spunând că ar trebui să se ia măsuri împotriva utilizării greșite a tehnologiilor, și nu împotriva tehnologiilor în sine.
Chiar și așa, cercetările lui Delgado au generat destule proteste, fapt care l-a determinat să se întoarcă în Spania în 1974. Aici, imaginea sa controversată s-a estompat.
Savantul a murit în 2011. Fără să aibă echipamentele performante de astăzi și bazându-se pe curaj și inventivitate, Delgado și cercetările lui au marcat un moment semnificativ.
„Dacă te gândești la progresul făcut de la Delgado la stimularea transcraniană magnetică, la șobolanii-roboți, la cercetările contemporane asupra creierului, poți vedea cum s-au făcut progrese și cum s-a dezvoltat conceptul de control al minții și problemele etice care au apărut”, a afirmat doctorul Moreno.
Când activezi un implant cerebral, persoana care a primit implantul este aceeași cu persoana de dinainte de implant?, s-a întrebat Moreno. Abia am început să ne punem astfel de întrebări…