John Lee, omul care nu a putut fi spânzurat

De peste 100 de ani, povestea lui John Lee este învăluită de mister. Cazul – care cuprinde o crimă, un incendiu și o execuție ratată – a aprins imaginația publicului la sfârșitul secolului XIX.

De atunci, această istorie a dat naștere unei serii de cărți, cântece și chiar și unui întreg album care descrie evenimentele din Devon. Dar ce se cunoaște despre cazul bărbatului pe care n-au putut să-l spânzure?

Foto: Pinterest

Potrivit lui Ian Waugh, John Lee a crescut în satul britanic Abbotskerswell, pe care l-a părăsit când era adolescent ca să muncească în Babbacombe. Sora lui intrase deja în serviciul domnișoarei Emma Keyse, a cărei casă avea priveliște spre plaja din satul South Devon.

În 1879, Lee s-a angajat în Marina Regală. A fost lăsat la vatră din motive medicale și, patru ani mai târziu, s-a întors în South Devon, unde a avut câteva locuri de muncă.

A fost arestat fiindcă a încercat să vândă bunuri furate dintr-o casă în care lucra ca lacheu. A pledat vinovat și a fost condamnat la șase luni de muncă silnică în închisoarea din Exeter.

Soarta lui a atras atenția domnișoarei Keyse, fosta sa patroană, care i-a scris capelanului închisorii, interesându-se de soarta lui Lee și exprimându-și dorința de a-l reangaja atunci când avea să fie eliberat. Keyse s-a ținut de cuvânt, potrivit BBC.

Lee s-a întors la Keyse în toamna lui 1884, logodindu-se în curând cu o fată din zonă. Însă, după câteva săptămâni, viața lui a fost întoarsă cu susul în jos. Stăpâna casei, binefăcătoarea lui, a fost ucisă cu brutalitate.

În dimineața zilei de 15 noiembrie 1884, servitorii au găsit-o pe Emma Keyse pe podeaua sufrageriei, moartă. Casa luase foc și era clar că avusese loc o tentativă de a arde cadavrul.

Lee, singurul bărbat din casă, avea o rană inexplicabilă la mână, astfel că a devenit imediat suspect, fiind arestat imediat și trimis pentru judecată la Exeter. 28 de martori au depus mărturie împotriva sa, în timp ce Lee, care pledase „nevinovat”, nu a spus nimic.

Cazul a fost judecat în trei zile, iar Lee a fost găsit vinovat și condamnat la moarte. Relatările din presa vremii spun că Lee și-a păstrat întru totul calmul în timpul procesului, chiar și atunci când a auzit că judecătorul l-a condamnat la moarte.

Când magistratul i-a cerut să-și explice conduita, Lee a răspuns:

„Motivul pentru care sunt atât de calm este că am încredere în Dumnezeu și El știe că sunt nevinovat.”

Execuția ratată a lui John Lee a fost considerată de mulți contemporani „intervenție divină”. Foto: Pinterest

Trei săptămâni mai târziu, Lee a fost dus într-o celulă de execuție în cadrul unei procesiuni care îl includea pe gardianul-șef, pe preotul închisorii și pe călăul James Berry.

Lee a fost dus la eșafod, în jurul gleznelor i s-a legat o curea, pe cap i s-a pus o glugă și, în final, funia i-a fost pusă în jurul gâtului. Berry a întrebat dacă avea ceva de spus, la care Lee a răspuns sec:

„Nu, dați-i drumul!”

Mânerul a fost tras, însă nu s-a întâmplat nimic, trapa nu s-a clintit. Gardienii au călcat pe ea, dar nici așa nu s-a deschis. În cele din urmă, Lee a fost îndepărtat și, când dispozitivul a fost testat din nou, a funcționat perfect.

Lee a fost din nou pus în spânzurătoare, încătușat și cu glugă pe cap. Mânerul a fost tras din nou și, încă o dată, nu s-a întâmplat nimic. Gardienii au călcat pe trapă, însă aceasta nu s-a deschis.

Apoi, după ce mecanismul a fost testat din nou, s-a făcut a treia încercare, însă trapa nu s-a deschis nici atunci. În autobiografia sa, Lee descrie cât de mult își dorea să se termine calvarul:

„Suspansul era de nesuportat. Îmi doream cu orice preț să termine odată.”

După a treia tentativă ratată, preotul i-a spus lui Lee că, „potrivit legilor Angliei, nu au voie să te urce pe eșafod din nou.” Lee s-a întors în celula lui, unde a rămas vreme de mai multe zile, așteptând deznodământul.

Oficialii închisorii au plecat la Londra să se consulte cu ministrul de interne. Acesta a ordonat ca Lee să fie ținut întemnițat așteptând decizia Maiestății Sale, cu recomandarea să nu fie niciodată eliberat.

Lee a executat cea mai mare parte a sentinței la închisoarea din Portland. Calvarul prin care trecuse și faptul că dovezile împotriva lui erau „subțiri” au dat naștere unei campanii pentru eliberarea sa.

Foto: Pinterest

În 1905, ministrul de interne de atunci le-a răspuns celor care făceau campanie, emițând următorul comunicat:

„Oamenii uită că, în cazul domnului Lee, lucrurile sunt diferite față de cazurile altor criminali. Lee nu a fost iertat fiindcă evoluția cazului său ar fi justificat acest pas, ci din cauza erorilor grosolane care s-au făcut când s-a încercat spânzurarea lui.”

În cele din urmă, campania a fost încununată de succes și Lee, ajuns la vârstă mijlocie, a fost eliberat în decembrie 1907. S-a întors în Devon și a început să-și plănuiască viitorul.

Peste un an, a apărut autobiografia lui, iar Lee a devenit celebru, făcând turnee în țară ca să țină prelegeri despre experiențele sale. Anul 1911 a fost ultima oară când s-a mai auzit ceva despre John Lee.

Era însurat, trăia în Londra și lucra ca barman, câștigând bani de pe urma istorisirii întâmplării prin care trecuse. Aici, povestea se sfârșește. După această dată nu mai există informații despre Lee, în ciuda investigațiilor făcute de istorici și scriitori.

Pe baza unor cercetări mai recente, se speculează că Lee a murit în Statele Unite, sub numele de James Lee, în 1945. Mormântul lui (dacă este al acelui Lee) a fost descoperit în 2009.

Așadar, Lee a dispărut la fel de repede cum a intrat în lumina reflectoarelor. Așa cum povestea lui a fost subiectul multor teorii ale conspirației, dispariția lui a adăugat un mister nou vieții omului pe care n-au putut să-l spânzure.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Un comentariu la „John Lee, omul care nu a putut fi spânzurat”

  1. Tare de tot!! Sunt convins că și mie, daca mi s-ar comite o astfel de nedreptate și m-ar pune dementii pe un scaun electric, s-ar defecta sistemul. Nu de 3 ori, de un număr infinit de ori. Atât de curat sunt. Atât de pur. 🙃

    Răspunde

Lasă un comentariu