În 2022, Japonia va deversa în ocean apa radioactivă de la Fukushima: „Este singura opțiune”

În spațiile de depozitare de la Fukushima se află acum peste un milion de tone de apă radioactivă. Guvernul Japoniei afirmă că va arunca lichidul toxic în ocean în 2022, când rezervoarele vor ajunge la capacitate maximă.

Pe 11 martie 2011, Japonia a fost lovită de cel mai puternic cutremur din istoria acestei țări: un cutremur de 9 grade pe scara Richer, care a declanșat un val tsunami înalt de 40 de metri.

Dezastrul a declanșat trei accidente nucleare și trei explozii cu hidrogen la Centrala Nucleară Fukushima Daiichi. După opt ani, la Fukushima încă se află peste un milion de tone de apă contaminată, provenită din două surse, potrivit The Guardian.

Rezervoarele de stocare a apei radioactive la Centrala Nucleară Fukushima Daiichi. Fotografie: Reuters

În primul rând, tsunami-ul a făcut ca miezul reactoarelor să se supraîncălzească și să se topească, așa că muncitorii au injectat apă în ele pentru a le răci. Apoi, după accident, apa din subteran s-au infiltrat în reactoare și s-a amestecat cu materialul radioactiv.

Pentru a înmagazina apa contaminată, centrala are în prezent 1.000 de rezervoare sigilate, însă apa continuă să se acumuleze. Mai există spațiu pentru a stoca lichid radioactiv doar până în vara lui 2022, când rezervoarele vor ajunge la capacitate maximă.

Ministrul Mediului din Japonia, Yoshiaki Harada, a afirmat, într-un comunicat de presă ca „în 2022, singura opțiune va fi se deversăm totul în mare și să diluăm apa contaminată”.

Totuși, guvernul japonez așteaptă un verdict de la o comisie de experți înainte de a lua decizia finală în legătură cu soarta apei. Între timp, activiștii de la Greenpeace au spus că „singura opțiune acceptabilă pentru mediu” ar fi să se continue înmagazinarea apei și filtrarea ei pentru îndepărtarea agenților toxici.

Însă pentru asta ar fi nevoie de și mai multe rezervoare și de un proces de filtrare foarte scump.

Deversarea apei în ocean reduce costurile, dar otrăvește mediul

Un voluntar hrănește lebede într-o regiune distrusă de tsunami-ul din 11 martie 2011, în zona de excluziune din Okuma, în apropierea centralei nucleare de la Fukushima. Foto: Reuters

Din toată istoria dezastrelor nucleare, numai două au primit statutul de „accidente de nivelul 7” din partea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică: Fukushima și Cernobîl.

Cea mai mare parte a radiației emise în timpul dezastrului de la Fukushima a ajuns în Oceanul Pacific. De asemenea, accidentul a avut ca rezultat evacuarea a peste 200.000 de oameni din zonele învecinate, dintre care aproximativ 43.000 de persoane încă nu s-au întors la casele lor.

Centrul Japonez pentru Cercetări Economice a estimat că suma necesară pentru operațiunile de curățare de după dezastru ar putea ajunge la 660 de miliarde de dolari.

La scurt timp după tsunami, angajații de la Fukushima au construit rezervoare în care să stocheze apa contaminată folosită la răcirea miezurilor reactoarelor.

Exploziile uriașe la centrala nucleară de la Fukushima au degajat în atmosferă fum radioactiv care a ajuns în orașele din jur. Foto: CBS NEWS

Însă angajații au fost nevoiți să facă față și apei subterane radioactive, după ce crăpăturile din fundațiile reactoarelor afectate au permis infiltrarea din sol.

Prin urmare, echipajele de curățare s-au trezit cu mai multă apă contaminată decât anticipau, lichid care trebuia depozitat și tratat. Pentru a purifica apa, angajații centralei au folosit mai întâi zeoliți – materiale vulcanice care conțin un izotop radioactiv numit cesiu.

Apoi, în 2013, apa a fost filtrată de stronțiu, o altă substanță toxică radioactivă. Însă au întâmpinat probleme la filtrarea unui izotop numit tritiu, deoarece acesta se atașează cu ușurință de apă.

În 2016, ministerul Mediului din Japonia a tras concluzia că niciuna dintre metodele disponibile pentru îndepărtarea tritiului nu putea fi folosită la centrala de la Fukushima.

Ulterior, Greenpeace a afirmat că guvernul japonez a fost descurajat de costurile aferente metodelor viabile. Instalarea unui astfel de sistem, inventat de compania Kurion, ar fi costat în jur de un miliard de dolari, plus alte câteva sute de milioane de dolari pentru a opera în fiecare an.

„Marea nu este o groapă de gunoi”

Apa care conține tritiu nu este foarte periculoasă pentru oameni. Deversarea de apă cu tritiu în ocean este ceva obișnuit pentru centralele nucleare aflate la malul mării.

Însă speciile marine locale vor fi puse în pericol, inclusiv peștii, care asigură o sursă de venit pentru cei care locuiesc lângă centrala nucleară.

În 2018, operatorul centralei de la Fukushima, Tokyo Electric Power Company, a spus că stronțiul rămâne timp îndelungat în apă, ceea ce înseamnă că circa 80% din lichidul tratat încă are niveluri de radiație care depășesc standardul permis pentru deversarea în ocean.

Unele rezervoare au niveluri de radiație de 20.000 mai mari decât pragul de siguranță. Apa contaminată deversată în ocean ar putea ajunge pe țărm în Coreea de Sud, unde ar putea contamina resursele locale de pește și fructe de mare.

„Marea nu este o groapă de gunoi. Este o casă pentru toți oamenii și creaturile și trebuie protejată”, a declarat pentru Business Insider Jan Hakervamp, expert în energia nucleară și reprezentant Greenpeace.

Ca să știi mai mult

Dacă te interesează subiectul accidentelor nucleare, îți recomandăm una dintre cele mai bune cărți despre evenimentele de la Cernobîl și tragediile de acolo: „Rugăciune pentru Cernobîl”. Cartea a fost interzisă în Belarus și i-a adus scriitoarei Premiul Nobel pentru Literatură. „În timp ce autoritățile sovietice au încercat să mușamalizeze efectele accidentului, Svetlana Aleksievici a petrecut mai mulți ani adunând mărturii de la supraviețuitori – foști muncitori la centrală, oameni de știință, medici, soldați, pompieri, strămutați, văduve, orfani -, ale căror voci compun o istorie orală marcată de frică, furie și incertitudine, dar și de umor negru și iubire. Cronică a trecutului și avertisment pentru viitor, cartea sa este o lucrare crucială, care, datorită forței emoționale și onestității sale, lasă o amintire de neșters în mintea cititorului.”

Comandă cartea „Rugăciune pentru Cernobîl” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>