Jaful secolului XX în Japonia, comis cu un truc ridicol de simplu

La mai bine de o jumătate de secol de la eveniment, identitatea și soarta autorului unuia dintre cele mai faimoase și mai îndrăznețe jafuri din istorie sunt încă înconjurate în mister.

După o investigație care a costat peste 12 milioane de dolari și a implicat 170.000 de polițiști, „marele jaf al secolului” rămâne cel mai celebru caz neelucidat din Japonia.

O acțiune simplă și eficientă

Jaful secolului
Aceasta este singura fotografie de la locul jafului care a fost publicată. Foto: South China Morning Post

În dimineața zilei de 10 decembrie 1968, un bărbat îmbrăcat în uniforma de ofițer a unității de motociclete a Poliției Metropolitane din Tokyo a tras pe dreapta, chiar în fața celei mai mari închisori din Japonia, o mașină aparținând băncii Nihon Shintaku.

Cei patru angajați ai băncii aflați în mașină erau neînarmați și transportau aproximativ 294.000 de yeni (în jur de 817.500 de dolari la cursul de schimb din 1968).

Banii reprezentau bonusurile de final de an care urmau să le fie plătite angajaților fabricii Toshiba din capitala Japoniei.

Ajustată cu rata inflației, încărcătura mașinii ar valora astăzi aproape 10 milioane de dolari, potrivit South China Morning Post.

„Am fost informați că în mașină ar putea fi plantată o încărcătură de dinamită”, le-a spus polițistul angajaților băncii în timp ce s-a aplecat sub vehicul.

După câteva secunde, de sub mașină a început să iasă un fum gros, iar polițistul le-a strigat pasagerilor să fugă. Panicați, aceștia au părăsit mașina pentru a se pune la adăpost, iar polițistul s-a urcat calm la volan și a plecat cu banii. Nu a mai fost văzut niciodată.

A lăsat în urmă o fumigenă și o motocicletă furată, care fusese vopsită pentru a arăta ca o motocicletă de poliție.

Politisti
Cutiile de metal în care fuseseră transportați banii. Foto: Inkd

La un moment dat, bărbatul a abandonat mașina băncii și s-a urcat într-un automobil Toyota (de asemenea furat), care a fost descoperit abandonat patru luni mai târziu, împreună cu cutiile de metal care conținuseră banii.

Principalul suspect s-a sinucis cu cianură

Poliția a lansat imediat o investigație. Intervievați, cei patru angajați ai băncii pe care bărbatul îi păcălise cu atâta lejeritate le-au spus anchetatorilor că au crezut povestea spusă de falsul polițist deoarece managerul lor primise anterior mai multe scrisori de amenințare.

După ce s-au convins că angajații băncii nu avuseseră nicio implicare în jaf, atenția anchetatorilor s-a îndreptat spre fiul în vârstă de 19 ani al unui polițist.

Portretul robot
Portretul-robot realizat de anchetatori. Foto: Wikimedia

Deși era liderul unei bande locale și nu avea un alibi, tânărul a susținut că este nevinovat. Din păcate, investigația nu a mai putut continua deoarece acesta s-a sinucis pe 15 decembrie 1968, după ce a înghițit cianură de potasiu.

Cum polițiștii nu aveau nicio dovadă care să îl incrimineze, tânărul a fost considerat nevinovat, potrivit rapoartelor oficiale.

Neavând niciun alt suspect, anchetatorii au lansat o investigație de amploare. Peste 780.000 de afișe cu portretul-robot al autorului jafului au fost distribuite în întreaga Japonie.

Lista de suspecți includea 110.000 de nume, iar în anchetă au fost implicați 170.000 de polițiști. A fost cea mai amplă investigație din istoria Japoniei.

În urma acestei acțiuni, anchetatorii au arestat un al doilea suspect, un tânăr de 26 de ani care semăna cu portretul-robot al autorului jafului. Însă s-a dovedit că bărbatul era nevinovat, acesta participând la un examen în momentul în care fusese comis jaful.

Cazul a rămas nerezolvat

Apoi, liniște. În ciuda eforturilor, polițiștii nu au mai reușit să identifice niciun suspect, iar cazul a rămas nerezolvat.

La aproape șapte ani de la eveniment, pe 15 noiembrie 1975, chiar înainte ca fapta să se prescrie, un prieten al primului suspect a fost arestat pentru o altă infracțiune. La momentul arestării, tânărul (care avea 18 ani la momentul jafului) avea la el o sumă mare de bani.

yeni
Bancnota de 10.000 de yeni cu portretul prințului Shotoku a circulat în Japonia între 1950 și 1984. Foto: Leftover Currency

Când anchetatorii i-au cerut să explice proveniența banilor, acesta a refuzat să vorbească, astfel că investigatorii nu au reușit să demonstreze că banii provin de pe urma jafului.

Prin urmare, fapta s-a prescris în decembrie 1975, fără ca jefuitorul să fi fost prins. Îndrăzneala cu care a fost comis jaful continuă să fascineze oamenii chiar și astăzi. Povestea a făcut subiectul a numeroase cărți, seriale TV și cărți de benzi desenate din Japonia.

Fascinația față de cel mai cunoscut caz neelucidat din istoria Japoniei este atât de mare, încât numeroși curioși vizitează și astăzi locul unde s-a produs.

Totuși, mulți dintre cei interesați de subiect cred că, dacă autorul nu a fost încă identificat până acum, probabil că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

Ca să știi mai mult, citește „Cartea banilor”

În „Cartea banilor”, Kabir Sehgal dă la o parte presupunerile obișnuite despre avere și ne conduce într-o căutare globală, spre o înțelegere mai profundă a relației dintre bani și omenire. Mai mult decât o simplă istorie a monedei, cartea sondează originile conceptuale și evoluția banilor, analizându-i prin prisma lentilelor unor discipline variate – biologie, psihologie, antropologie și teologie.

Cartea ne vorbește astfel despre originea banilor, diferitele moduri de utilizare ale acestora, felul în care s-au schimbat ei de-a lungul timpului, formele lor viitoare, motivele pentru care atârnă atât de greu în viața noastră și, în cele din urmă, despre modul în care ar trebui folosiți.

În final, „Cartea banilor” nu este doar o prezentare plină de informații despre conceptul de bani, ci și o analiză fascinantă și amuzantă a naturii omenirii și a mecanismelor minții.

„Cartea banilor” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu