Pentru cei mai mulți oameni, zicala „până și o maimuță ar putea să facă asta” este o modalitate de a descrie o muncă sau o sarcină foarte ușoară.
Însă lui James Wide zicala i se aplica la propriu. Asta, deoarece, timp de nouă ani, munca lui de acar în gara Uitenhage, din Africa de Sud, a fost preluată (și îndeplinită cu succes) de un babuin pe nume Jack.
James Wide și-a început cariera ca paznic la compania de căi ferate sud-africane. În timpul serviciului, Wide avea prostul obicei de a sări pe și între trenurile aflate în mișcare, ceea ce i-a adus porecla Săritorul.
Însă inconștiența avea să-l coste scump. În 1877, pe când se afla la serviciu, bărbatul a calculat greșit un salt între două trenuri. A căzut pe șine și nu a reușit să se ferească de un vagon de 80 de tone.
Lui Wide i-au fost amputate picioarele de la genunchi, rămânând schilod și devenind inutil pentru companie. După accident, Wide a făcut rost de o pereche de picioare de lemn și și-a implorat superiorii de la compania de căi ferate să-i dea ceva de făcut.
Acarul fără picioare găsește soluția salvatoare
I s-a oferit slujba de acar. Deși munca nu necesita prea mult efort fizic, deoarece angrenajul era controlat cu ajutorul unor manete la care Wide ajungea stând pe un scaun, bărbatului îi era totuși greu să se deplaseze de acasă la muncă și înapoi.
Prin urmare, Wide și-a improvizat o drezină, dar chiar și așa îi era greu să se deplaseze. Pentru o vreme, a făcut efortul. Dar viața lui s-a schimbat radical în scurt timp, când Wide a găsit soluția la toate problemele.
Mergând spre piață pentru a-și cumpăra de mâncare, Wide a văzut o căruță condusă de un babuin. Intrigat, bărbatul a intrat în discuție cu proprietarul babuinului, pentru a afla cum a reușit să-l dreseze.
Babuinul bea coniac în fiecare seară
A aflat că, pe lângă că era dresat să execute comenzi simple, babuinul – pe nume Jack – era suficient de puternic ca să tragă și să împingă greutăți relativ mari.
Wide a negociat cu proprietarul babuinului, iar acesta din urmă, impresionat de infirmitatea bărbatului, a fost de acord să i-l vândă.
La despărțire, bărbatul i-a spus lui Wide că ar trebui să-i ofere lui Jack un păhărel de coniac de calitate în fiecare seară dacă voia ca animalul să lucreze.
Fără coniac, animalul își petrecea zilele bosumflat și uneori devenea neascultător. Inițial, Wide l-a dresat pe Jack să împingă drezina pe porțiunea de cale ferată dintre casa sa și ghereta în care lucra.
În curând, Wide și-a dat seama că Jack era mult mai inteligent decât crezuse și putea fi dresat să execute și alte sarcini. De exemplu, una din îndatoririle lui Wide era să ia cheia de la magazia cu cărbuni și să le-o predea conductorilor de tren când aceștia sunau de patru ori.
Jack își face treaba la fel de bine ca un om
După numai câteva zile de muncă împreună, Jack a început să ia cheia înaintea lui Wide când auzea semnalele și să o predea el conductorului.
Cu puțin antrenament, Jack a învățat să acționeze manetele care controlau secțiunile de cale ferată, învățând semnalele audio transmise de conductori.
Sistemul în sine nu era foarte complicat, fiind alcătuit dintr-o serie de manete care controlau bucăți diferite din șine și care trebuiau acționate într-o anumită ordine, în funcție de numărul de semnale transmise de conductor – unul, două sau trei.
Probabil că și un câine ar fi putut fi dresat pentru această sarcină, însă Jack avea ceva ce câinii nu aveau – degete opozabile, cu care putea să opereze mult mai bine manetele. În curând, Jack a devenit un obișnuit al gării.
Dați afară în urma unei plângeri
Conductorii care treceau prin gara Uitenhage s-au obișnuit rapid cu bizarul cuplu. După cum era de așteptat, unii pasageri nu erau tocmai entuziasmați de ideea că viața lor se afla în mâinile unui babuin.
După ce l-a văzut pe Jack în ghereta acarului, un pasager a făcut plângere, iar Wide și babuinul său au fost concediați pe loc. Wide s-a rugat de conducerea companiei să revină asupra deciziei, explicând că Jack își cunoștea meseria.
După ce alți câțiva muncitori au declarat că Jack făcea o treabă destul de bună, cei de la companie au fost de acord să supună babuinul unui test.
Dorind să se asigure că Jack putea face față celui mai complicat scenariu, testul a fost astfel structurat încât să-i pună la încercare toate capacitățile.
Jack își recâștigă locul de muncă
Jack a trecut testul fără să facă nicio greșeală, iar babuinul și Wide și-au primit slujba înapoi. Cum Jack era acum angajat oficial al companiei, i s-a oferit un salariu de 20 de cenți pe zi (în jur de 5 dolari astăzi), rații zilnice de mâncare și câte o bere în fiecare sâmbătă.
Angajarea lui Jack s-a dovedit a fi o mișcare inteligentă. Compania s-a ales cu o atracție turistică pe care oamenii de pretutindeni voiau s-o vadă, motiv pentru care circulau cu trenul.
Totodată, Jack era un paznic loial și alunga musafirii nepoftiți. Pe lângă faptul că era acar și, ocazional, paznic, Jack a fost dresat să facă curățenie, să strângă buruieni din grădină și să aibă grijă de cheile depozitului de cărbuni.
Din păcate, Jack a murit de tuberculoză în 1890. În total, Jack a lucrat pentru compania de căi ferate aproximativ nouă ani.
Animalele,uneori sunt mai inteligente si intotdeauna mai loiale decat oamenii.
Ciudat, stiam ca cimpanzeii sunt inteligenti si oarecum similari fiintei umane pe cind babuinii chiar carnivori si feroce sa aiba asemenea aptitudini, ridica un semn de intrebare, e posibil sau e fabulatie?
Foarte interesant si instructiv !