fbpx

Ivan Sidorenko, cel mai bun lunetist al URSS. A ucis singur 500 de oameni

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ivan Sidorenko, la origine artist, a devenit cel mai bun lunetist din Armata Roșie. Se pare că adevăratul său talent avea mai mult de-a face cu arta de a ucide.

Aparent, Ivan Sidorenko s-a înrolat în Armata Roșie dintr-un moft. Renunțase la școală și studia arta pe cont propriu. Însă armata i-a scos la iveală un talent mortal.

Sidorenko se ghida după motto-ul „un glonț, un mort” și a devenit o mașină de ucis pentru Uniunea Sovietică, adunând cam 500 de ținte eliminate de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Astfel s-a născut legenda „celui mai mortal” lunetist din Armata Roșie.

Tinerețea și începutul carierei lui Ivan Sidorenko

cel mai bun lunetist
Ivan Sidorenko la tinerețe, în timp ce făcea parte din Armata Roșie

Cel mai bun lunetist rus a avut un început umil în viață. Născut într-o familie de țărani, pe 12 septembrie 1919, în regiunea Smolensk, în apropiere de Belarus, Sidorenko a renunțat la liceu în clasa a zecea.

Prima sa dragoste a fost arta. S-a înscris la Colegiul de Artă „Penza”, unde a studiat până în 1939. Când a izbucnit războiul, a dorit să-și ajute țara și s-a înrolat în armată.

În 1941, Sidorenko se afla în Școala Militară de Infanterie Simferopol, din Crimeea. Acolo, a învățat cum să facă parte dintr-o unitate de mortiere, care ajuta la încărcarea, descărcarea și reîncărcarea artileriei cu rază lungă.

Sidorenko a devenit parte dintr-o astfel de unitate în Bătălia pentru Moscova.

cel mai bun lunetist
Trupele sovietice în acțiune în timpul Bătăliei pentru Moscova, 1941

Se pare că Sidorenko își dorea să fie și mai implicat în luptă. Când unitatea lui era în repaos, el pleca singur să ucidă germani în timpul său liber. Lovea de la distanță și a reușit să învețe singur arta de a ucide fără a fi văzut.

Folosea o pușcă Mosin-Nagant cu lunetă, de fabricație rusească, și în curând numărul de ținte ucise a început să crească. La scurt timp, comandanții din Armata Roșie au observat acest lucru.

Era clar că Sidorenko putea fi folosit mai bine decât era folosit în unitatea de mortiere. El i-a învățat și pe alții cum să ucidă la fel de discret ca el.

„Elevii” lui erau aleși pe sprânceană de comandați dintre soldații cu vederea foarte bună și care aveau o bună cunoaștere a armei lor. Sidorenko își antrena singur ucenicii.

Cel mai bun lunetist rus a primit titlul de „erou al URSS”

cel mai bun lunetist
Ivan Sidorenko în iunie 1944, după ce a fost numit erou al Uniunii Sovietice

Sidorenko lua cu el câte un învățăcel în zona de război și îi preda lecții în timp real. În timpul unei astfel de operațiuni a avut loc poate cea mai impresionantă acțiune a lui Sidorenko.

Cel mai bun lunetist rus a aruncat în aer un camion și trei remorchere germane și a oprit cu succes avansul germanilor și al liniilor lor de provizii. Motto-ul său era simplu: „un glonț, un mort”, iar acest lucru se aplica atât oamenilor, cât și mașinilor.

Fiecare om antrenat de Sidorenko a avut un impact imediat în apărarea Moscovei. Trupele acestea provocau atât de multe morți, încât germanii au inundat zona cu propriii lor lunetiști pentru a neutraliza amenințarea. Dar stratagema nu a funcționat. Sidorenko și oamenii săi erau pur și simplu prea capabili.

Sidorenko a înaintat în grad și a devenit comandant asistent a regimentului 1112 de infanterie, aflat la bază. Acolo, a antrenat mai mult de 250 de lunetiști, dintre care unii au reușit un număr record de ținte ucise.

Numărul țintelor ucise de Ivan Sidorenko crește exponențial

cel mai bun lunetist
Trupele sovietice intră în Estonia, unde Sidorenko a luptat în 1944

Lunetistul a continuat să adune ținte ucise pe primul front baltic până în 1944. S-a relatat că, în trei ani, Sidorenko a ucis cam 500 de oameni. Numărul ar putea fi exagerat, deoarece URSS propaga „cultul lunetistului” pentru a-și intimida inamicii.

Mai mult, comandanții se bazau pe numărătoarea lunetistului pentru a ține socoteala țintelor ucise. Sidorenko și orice alt lunetist puteau minți cu ușurință.

Oricum, pe 19 iunie 1944, Sidorenko a câștigat titlul de „erou al Uniunii Sovietice” pentru măiestria sa. Însă cel mai bun lunetist rus se află pe locul al doilea printre cei mai mortali lunetiști din război.

Lunetistul finlandez Simo Hayha, „Moartea Albă”, ocupă locul întâi, cu 542 de ținte ucise confirmate. Dar se poate ca Haya să fi ucis, de fapt, peste 700 de oameni în timpul războiului.

Sidorenko a fost rănit de mai multe ori. Superiorii săi considerau că era prea valoros ca să-l piardă și, după ultima rană suferită, a primit ordinul de a servi drept instructor.

Când războiul a luat sfârșit, Sidorenko s-a retras cu gradul de maior și a lucrat ca șef de echipă într-o mină de cărbune. A murit pe 9 februarie 1994.


În continuare, citește despre Hiroo Onoda, japonezul care a luptat 29 de ani în Al Doilea Război Mondial, apoi descoperă incredibilele animale-soldat din Al Doilea Război Mondial.

Distribuie articolul:

Citește în continuare

Abonează-te la Incredibilia.ro

Fii fără grijă, nu facem spam.

Abonează-te la newsletter sau urmărește-ne pe Facebook, Instagram sau YouTube și vei primi zilnic cele mai interesante articole, filme și recomandări!

>