Mesaje din alte lumi: O scurtă istorie a semnalelor ciudate venite din spațiu

Încă de la începuturile civilizației, oamenii au fost martorii unor fenomene atât de neobișnuite, încât au considerat că originea lor se află în alte lumi.

De la petroglife preistorice, imagini și manuscrise bizare, până la descoperirile de astăzi ale științei, există multe informații ale căror origini și semnificații ne sunt necunoscute.

Unul dintre aceste mistere îl constituie semnalele ciudate venite din spațiul cosmic.

Într-o lucrare publicată în 1959, fizicienii Phillip Morisson și Giuseppe Cocconi, de la Universitatea Cornel, au speculat că orice civilizație extraterestră care încearcă să comunice prin semnale radio ar putea să folosească o frecvență de 1420 megahertzi (21 centimetri).

Aceasta este frecvența emisă de cel mai comun element din univers, hidrogenul. Presupunearea este că această frecvență ar trebui să fie cunoscută de toate ființele inteligente și avansate din punct de vedere tehnologic.

Câțiva ani mai târziu, în 1968, au apărut mai multe relatări privitoare la semnale ciudate venite din spațiu. Acestea fuseseră reperate de către telescopul radio Arecibo, din Puerto Rico.

În 1968, în mai multe ziare au apărut articole care menționau aceste semnale ca fiind „dovezi probabile ale existenței vieții extraterestre inteligente”.

Și doctorul Frank Drake, celebru pentru formula sa („ecuația lui Drake”) referitoare la probabilitatea existenței vieții extraterestre, a dat dovadă de un viu interes legat de acest eveniment.

Cinci ani mai târziu, în 1973, Universitatea de Stat din Ohio a delegat observatorului radio al universității sarcina de a căuta inteligență extraterestră (SETI). A fost cel mai îndelungat program de acest fel din istorie.

Aceasta s-a întâmplat după ce a fost desfășurată o anchetă privind sursele radio extragalactice. În anul următor, doctorul Frank Drake a făcut un pas înainte și a creat un mesaj cu ajutorul astonomului și fizicianului Carl Sagan.

Mesajul este cunoscut ca „mesajul Arecibo”, o transmisiune radio interstelară care poartă cu ea informații de bază despre umanitate și despre Pământ. Mesajul a fost trimis către roiul stelar globular M13, în speranța că extratereștrii inteligenți îl vor primi și îl vor descifra.

Mesajul Arecibo: Ce le-am transmis extratereștrilor

„Mesajul Arecibo” este compus din șapte părți. Acestea conțin următoarele informații:

• Numerele de la 1 la 10 (alb);
• Numerele atomice ale elementelor hidrogen carbon, azot, oxigen și fosfor, care compun ADN-ul (mov);
• Formula pentru zaharurile și bazele din nucleotidele ADN (verde);
• Numărul de nucleotide din ADN și un grafic cu structura de spirală dublă a ADN-ului (alb și albastru):
• Silueta unui om, dimensiunea (înălțimea) unei persoane obișnuite și populația Pământului (roșu, albastru/alb și alb);
• Un grafic al Sistemului Solar, care indică de pe ce planetă vine mesajul (galben);
• Un grafic al telescopului radio Arecibo și dimensiunea (diametrul) antenei de transmisie (mov, alb și albastru).

Mesajul a fost trimis în spațiu o singură dată, prin unde radio, în cadrul unei ceremonii speciale care sărbătorea retehnologizarea telescopului radio Arecibo, pe 16 noiembrie 1974.

Pe 15 august 1977, telescopul radio de la Universitatea de Stat din Ohio a primit un semnal puternic cu bandă îngustă. Mai târziu, acest semnal a fost folosit pentru a justifica în continuare căutarea vieții extraterestre inteligente.

Se pare că semnalul venea din constelația Săgetătorului și purta semnele unei origini extraterestre. Semnalul radio a durat 72 de secunde și nu a mai fost reperat niciodată.

Astronomii și Jerry Ehman, un cercetător SETI, au descoperit anomalia câteva zile mai târziu, în timp ce treceau în revistă datele înregistrate.

Ehman a fost atât de surprins de rezultat, încât a încercuit semnalul (6EQUJ5) pe hârtia printată de computer și a scris „Wow!” în dreptul său.

Semnalul a intrat în istorie cu acest nume. S-au oferit două valori diferite pentru semnalul „Wow!”: 1420.36 MHz de către J.D. Krauss și 1420.46 MHz de către Jerry Ehman.

Ambele valori sunt apropiate de frecvența de 1420.41 MHz, care este valoarea liniei de hidrogen, așa cum au prezis Morisson și Cocconi. Semnalul „Wow!” este considerat a fi unul dintre cele mai misterioase fenomene astronomice.

Mulți cred că semnalul este o comunicare din partea unei inteligențe extraterestre. Însă o echipă de cercetători de la Centrul de Știință Planetară a confirmat într-o lucrare de cercetare din 2017 că acest semnal aparent mistic a fost, de fapt, generat de o cometă.

După 27 de ani, „cineva” ne-a răspuns

La 27 de ani după trimiterea „semnalului Arecibo”, în 2001, fenomenul cercurilor din lanurile de cereale a intrat în centrul atenției, după ce un tipar sub forma unui răspuns la transmisiunea din 1974 a apărut chiar lângă cel mai mare telescop și observator din Marea Britanie, Chilbolton. Telescopul este dotat cu cel mai mare radar meteorologic din lume.

În cazul tiparului, este vorba despre una dintre cele mai impresionante figuri văzute vreodată, indiferent dacă a fost făcut de oameni sau de către o inteligență extraterestră.

Iată o imagine (cea de mai sus) cu ceea ce se crede că este răspunsul la mesajul trimis în 1974 de către NASA.

Mesajul descrie un alt sistem solar, conține o imagine cu cei care l-au trimis (la fel ca semnalul Arecibo original), conține date despre un ADN care nu este uman și o antenă de microunde, în loc de antena de unde radio care era înfățișată în mesajul nostru.

Fața din imagine (cu susul în jos) a apărut cu trei zile înaintea imaginii dreptunghiulare (banda din stânga). Fața reprezenta o nouă tehnică de generare a figurilor geometrice din lanurile cu cereale, tehnică folosită și pentru a imprima o față pe o bucată de hârtie.

Oamenii de știință mainstream cred că este vorba de o păcăleală, la fel ca majoritatea cercurilor din lanurile cu cereale. Însă nu mulți cunosc faptul că cercurile din lanurile de cereale apar peste tot în lume și că există de zeci de ani sute de rapoarte care le descriu amănunțit.

Unele dintre aceste cercuri au tipare atât de complexe, încât privitorii sunt uimiți. În plus, multe modele apărute pe câmpuri sunt încărcate electrostatic.

În unele dintre ele sunt detectate particule magnetice bizare. Este vorba de un efect asemănător cu cel al încălzirii concentrate cu microunde, care cauzează vaporizarea și scoaterea apei din plante.

Astfel, plantele de pe câmpuri sunt culcate la pământ și iau naștere aceste tipare misterioase. Aceste lucruri i-au făcut pe unii fizicieni să publice lucrări referitoare la acest fenomen.

Au ajuns la concluzia că cei care fac aceste cercuri (și care nu au fost niciunde prinși în timp ce lucrau la un astfel de cerc) folosesc dispozitive GPS, lasere și microunde pentru a crea aceste forme geometrice uimitoare.

Din anul 2007, cercetătorii observă cu nedumerire un alt semnal ciudat, numit Fast Radio Burst (FRB), „Pulsuri Radio Rapide”. Acest semnal vine din afara galaxiei noastre și a fost reperat în mod repetat.

FRB-urile sunt denumite după data la care a fost înregistrat semnalul, în formatul „FRB an/luna/zi”. Primul FRB înregistrat se numește Semnalul Lorimer FRB010724. Semnalul a fost identificat în 2007, în datele înregistrate de Observatorul Parkes pe 24 iulie 2001.

Există 26 de dovezi ale existenței acestor FRB-uri până la această dată. Însă experții nu reușesc să afle cu exactitate ce este acest semnal, sau de unde vine.

Ca să folosim o comparație simplă, descoperirea semnalului este similară cu momentul în care auzi un pocnet în spatele tău și când te întorci nu vezi nimic acolo. Specialiștii nu au nicio idee despre direcția din care ar fi putut veni sunetul.

Valuri inexplicabile de unde radio

Există teorii care spun că FRB-urile sunt generate de stele masive de neutroni care emit raze uriașe, numite „pulsari”. O altă teorie spune că semnalele ar putea fi emanații ale găurilor negre sau ale stelelor de neutroni care se rotesc și au câmpuri magnetice extrem de puternice.

Pe de altă parte, cercetătorii de la Harvard au sugerat că aceste FRB-uri sunt cauzate de călătoriile în spațiu ale extratereștrilor sau de către tehnologia extraterestră avansată.

Însă există și speranța că ar putea fi vorba despre o încercarea a extratereștrilor de a ne contacta. Pe 12 mai 2017, cercetătorii de la Observatorul Arecibo au observat semnale misterioase care veneau dinspre Ross 128, o stea pitică roșie aflată la aproximativ 11 ani-lumină față de Pământ.

Steaua este de aproximativ 2.800 de ori mai puțin intensă decât Soarele și nu se cunoaște dacă are planete în jurul ei. Este a 15-a stea în ordinea distanței față de Soare.

Steaua a fost observată preț de zece minute, timp în care semnalul radio de bandă largă a fost „aproape periodic” și a scăzut ca frecvență. În studiile ulterioare desfășurate de Arecibo nu a mai fost detectat niciun alt semnal de acest fel.

S-a sugerat și că semnalele erau compuse din interferențe radio generate de un satelit artificial aflat pe orbita Pământului, însă dezbaterea continuă.

În astfel de cazuri cu circumstanțe neobișnuite, suntem tentați să privim totul dintr-un punct de vedere cât mai normal. Astfel, încercăm să îi convingem pe alții și, uneori, și pe noi înșine.

Ce crezi despre aceste fenomene ciudate, privitoare la semnale venite din spațiul cosmic? Te rugăm să ne spui părerea ta în secțiunea pentru comentarii.