Istoria săpunului: Cum a început omenirea să se scuture de mizerie

Cum se face că un obiect „atât de curat și de pur” are un trecut atât de tulbure? Nimeni nu știe cu siguranță când a fost inventat, dar se pare că săpunul există încă de la începuturile civilizației.

Unul dintre motivele pentru care este atât de greu să aflăm când a apărut săpunul este că acest produs poate fi fabricat din câteva ingrediente simple și la îndemână: este nevoie doar de un alcaliu amestecat cu grăsime animală sau ulei vegetal.

O colecție de săpunuri decorative care se găsesc adeseori în hoteluri. Foto: Wikimedia

De pe tăblițele cuneiforme știm că, în urmă cu 5.000 de ani, sumerienii fierbeau cenușă cu grăsimi animale sau vegetale și obțineau o pastă pe care o foloseau la curățat.

Rețete similare de săpun fabricat din săruri alcaline amestecate cu uleiuri au fost descoperite pe papirusuri egiptene datând chiar și din perioada Regatului Nou (circa 1500 î.e.n.).

Un basm roman vechi spune că femeile care locuiau lângă Muntele Sapo au descoperit săpunul atunci când ploaia a căzut peste o combinație de cenușă de lemn și grăsime animală (provenită de pe munte, unde se făceau sacrificii animale), pe solul din apropierea Râului Tibru, unde spălau rufele.

Practica pentru care romanii erau faimoși – îmbăiatul – a fost descurajată de Biserică. Foto: Pinterest

Celebrul autor roman Pliniu cel Bătrân respingea această istorie și punea inventarea săpunului pe seama triburilor galice și germanice pe care romanii le-au întâlnit în timpul cuceririlor lor.

În orice caz, ceea ce se știe cu siguranță este că romanii foloseau săpunul în anul 200. După ce Roma a fost cucerită de barbari, spre sfârșitul secolului V, săpunul a fost foarte puțin folosit.

Una dintre puținele instituții care au rămas în Occident după disoluția puterii imperiale, Biserica Catolică, descuraja îmbăierea, care era văzută drept o activitate hedonistă, amintind de practicile păgâne din vechiul imperiu.

O cutie de săpun Amigo del Obrero (Prietenul Muncitorului), din secolul XX, expusă la un muzeu din Mexic. Foto: Wikimedia

Mulți au urmat sfatul Bisericii și se crede că igiena precară a fost un factor principal care a contribuit la răspândirea ciumei bubonice, „Moartea Neagră” (1348 – 1350), printre alte boli.

Totuși, unii foloseau săpunul chiar și în Evul Mediu. De exemplu, cruciaților le-a fost pe plac săpunul și au adus înapoi în Europa rețeta săpunului de Alep, care conținea și ulei de măsline.

Drept rezultat, fabricarea săpunului a înflorit în Spania în secolele XI și XII. Aici, musulmanii spanioli fabricau săpun de Castilia. De asemenea, săpunul fabricat din cenușă de lemn era produs în câteva orașe mari din Anglia în secolul XIII.

Un calup de săpun de Marsilia. Foto: Wikimedia

În jurul anului 1400, francezii fabricau săpun de Marsilia amestecând apă de mare, cenușă și ulei de măsline. Însă, până în secolul XVIII, săpunul nu a fost larg folosit.

Era prea scump pentru oamenii obișnuiți și cele mai multe tipuri de săpun aveau o aromă neplăcută. Din fericire, odată cu revoluția industrială, au apărut metode noi de producere a săpunului.

De asemenea, odată cu importarea unor ingrediente exotice și frumos mirositoare – cum ar fi uleiurile de palmier și de nucă de cocos –  din Africa și Asia, săpunul a devenit un bun mult mai atrăgător.

O reclamă din 1922 pentru săpunul Palmolive. Foto: Wikimedia

Momentul de cotitură a apărut la mijlocul secolului XIX. La începutul Războiului din Crimeea (1854 – 1857), în cadrul căruia britanicii au luptat pe teritoriul Ucrainei de azi, cele mai multe decese din rândul englezilor erau cauzate de boli, nu de rănile provocate în luptă.

După ce Florence Nightingale a introdus igiena în spitalele de campanie britanice, la sfârșitul lui 1854, numărul deceselor a scăzut. Americanii au observat acest aspect și au instituit reforme de igienă în rândul soldaților în timpul Războiului Civil (1861 – 1865).

După ce s-au obișnuit să folosească săpunul cu regularitate, soldații au dus cu ei acasă acest obicei. Creșterea uzului săpunului a coincis și cu dezvoltarea marketingului de masă.

O veche cutie de săpun Procter & Gamble. Foto: Wikimedia

Unul dintre primii giganți care au fabricat săpun la scară mare, Procter & Gamble, și-a dat seama cât de important era să creeze o marcă și să facă reclamă produsului la scară mare.

Conform Cleaning Institute, la începutul secolului XX, compania cheltuia mai mult de 400.000 de dolari pe an pentru publicitate, sumă echivalentă cu 10 milioane de dolari în ziua de azi.

Banii au fost cheltuiți cu folos, iar în 1930 cererea pentru săpunul „P & G” era atât de mare, încât produsul era fabricat în cazane înalte cât o clădire cu trei etaje.

În ziua de azi, săpunul este fabricat în cadrul unui proces care are trei faze.

  1. Mai întâi, uleiurile și grăsimile sunt combinate cu alcalii pentru a obține un amestec de săpun, apă și glicerină, în cadrul unei metode numite „saponificare”;
  2. Apoi, amestecul este uscat pentru a se reduce conținutul de apă;
  3. În cele din urmă, săpunul uscat este amestecat cu arome, culori și alți aditivi, iar apoi e tăiat în calupuri.

Dar săpunul modern nu se limitează la calupuri. Săpunul lichid a preluat cu rapiditate conducerea pe piață. De fapt, în anii din urmă, consumatorii au cheltuit mai mult pe săpun lichid decât pe săpun solid.


Dacă ți s-a părut interesant acest articol, s-ar putea să îți placă și:

Ca să știi mai mult

Cartea dedicată de Rodney Castleden „inventatorilor din trecut, prezent și viitor” este un omagiu adus imaginației creatoare a omului și un îndemn la cunoașterea și aplicarea în beneficiul societății a tuturor marilor descoperiri ale minții omenești. Autorul prezintă în ordine cronologică o selecție fascinantă de peste 250 de invenții (și de topuri ale lor), menționând numele autorilor – când se cunosc – , conjunctura economico-socială a momentului, problemele pe care inventatorii încercau să le rezolve, importanța pentru contemporaneitate și felul în care fiecare dintre ele a avut darul de a schimba lumea.

Comandă cartea „Invenții care au schimbat lumea. De la electromagnet la GPS” pe Elefant sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>