România este o țară din sud-estul Europei cu o istorie și cultură bogată. Țara este renumită ca fiind o legendă a lui Dracula, dar există atât de multe fapte despre România care sunt necunoscute de foarte mulți oameni.
Țara oferă peisaje frumoase, arhitectură naturală și comori artistice. România este o țară plină de multe surprize, de la bucătăria românească delicioasă până la locuri unice de explorat. Iată 5 lucruri interesante despre istoria frontierei românești pe care trebuie să le știi.
Granițele României Mari sunt rezultatul direct al Primului Război Mondial
Datorită efortului de război depus de partea Înțelegerii, România a reunit vechile provincii istorice românești Bucovina și Transilvania (inclusiv Banatul, Crișana, Maramureșul și Satu Mare), precum și județele Durostor (Dorostolon) și Kaliakra din sudul Dobrogei. După izbucnirea Revoluției Socialiste din octombrie 1917 și destrămarea Imperiului Rus, România a reușit să încorporeze provincia istorică românească Basarabia, anexată de Imperiul Rus în 1812.
Evoluția propriu-zisă a granițelor Regatului României în anii dintre 1918 și 1940 a fost influențată de contextul politic, diplomatic și militar internațional. După recunoașterea noilor granițe ale României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), Regatul României a cultivat bune relații politice, diplomatice și militare cu Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia, în cazul unui atac neprovocat al Uniunii Sovietice (alianța cu Polonia) sau al Ungariei (Mica Înțelegere, alianța formată în 1923 împreună cu Iugoslavia și Cehoslovacia). Granița cu Bulgaria era apărată diplomatic și, la nevoie, militar de către statul român, prin intermediul Înțelegerii Balcanice, formată în 1934 cu participarea României, Iugoslaviei, Greciei și Turciei.
În perioada interbelică, granițele României Mari au fost amenințate de trei atitudini revizioniste
Cele trei atitudini revizioniste au fost: revizionismul sovietic (de departe cel mai periculos), revizionismul maghiar și revizionismul bulgar. În 1940, într-un context internațional extrem de favorabil, generat de politica de împăciure urmată de Marea Britanie și Franța față de Germania, Italia și URSS, coroborat cu Pactul de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939, Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria au modificat granițele României Mari. În plus, România a cedat Basarabia și nordul Bucovinei către URSS, nord-vestul Transilvaniei către Ungaria, iar județele Durostor (Dorostolon) și Kaliakra către Bulgaria.
Granița româno-ungară
Granița româno-ungară a fost stabilită în 1918 de o comisie internațională, după Primul Război Mondial, în urma integrării Transilvaniei în România. Frontiera dintre Ungaria și România are o lungime de 448 km și începe în sud cu un punct triplu situat în regiunea istorică Banat, la 15 km sud de Szeged, unde se întâlnesc granițele dintre Ungaria și Serbia și România și Serbia. Această graniță traversează Câmpia Panonică în bazinul râului Tisa, până la punctul triplu cu granițele Ungaria-Ucraina și România-Ucraina.
Granița româno-bulgară
În urma Tratatului de la San Stefano și a Congresului de la Berlin din 1878, care a pus capăt Războiului ruso-turc, independența României a fost recunoscută, iar țara a primit partea de nord a regiunii Dobrogea (Dobrogea), a cărei parte de sud a rămas sub control otoman.
Granița româno-bulgară se întinde pe o lungime de 609 km, din care aproximativ 470 km sunt formați de fluviul Dunărea. Granița începe la est, la punctul triplu format cu granița sârbă, în apropierea orașului Bregovo din Bulgaria, și urmează fluviul până la orașele Silistra (Bulgaria) și Călărași (România). Dincolo de acest punct, frontiera devine terestră până când ajunge la Marea Neagră, între orașele Shabla (Bulgaria) și Mangalia (România). de-a lungul acestei frontiere există 14 puncte de trecere – șapte cu barca, cinci cu mașina și două cu calea ferată. Primul pod româno-bulgar peste Dunăre între orașele Ruse (Bulgaria) și Giurgiu (România) a fost deschis în 1954. Un al doilea pod a fost deschis în 2013, între Vidin (Bulgaria) și Calafat (România).
Granița între România și Serbia
Granița dintre România și Serbia a fost stabilită după formarea Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei (redenumite ulterior în România) în 1859 și împărțirea Banatului după Tratatul de la Trianon. Granița are o lungime de 546,4 kilometri, din care 256,8 kilometri sunt terestre (Banat) și 289,6 kilometri sunt fluviale (Valea Timocului-Valahia).
Concluzii
România este îmbibată în istorie, fiind o țară plină de locuri fantastice și povești care vă vor captiva. Sperăm că aceste fapte interesante despre istoria frontierei românești v-au stârnit interesul de a explora această țară uimitoare.
