„Moaștele” Ioanei d’Arc s-au dovedit a fi bucăți dintr-o mumie egipteană

Creștinii din lumea întreagă, ortodocși, catolici sau de altă confesiune, își venerează sfinții. De secole, bisericile și catedralele din întreaga Europă au atras putere, prestigiu și bogății cu ajutorul relicvelor sfinte pe care le păstrează.

Oamenii se simt atrași de sfinți din motive personale și, uneori, locuitorii unei zone sau regiuni sunt atrași în mod special de un anume sfânt care provine de acolo.

În Franța, mulți oameni o venerează pe Ioana d’Arc, care, la doar 18 ani, a condus armata franceză spre victorie, înfrângându-i pe englezi la Orleans.

Ioana susținea că era condusă de viziuni mistice în care îi apăreau sfinți care îi spuneau că va fi salvatoarea Franței și că acțiunile ei erau ghidate de divinitate.

Un an mai târziu, a fost arsă pe rug ca eretică și vrăjitoare, însă pentru catolicii francezi ea rămâne și astăzi o figură venerată.

ioana d'arc
Miniatură cu IoanA d’Arc. Foto: Pinterest

În 1867, în podul unei farmacii din Paris a fost descoperită o pulbere despre care s-a presupus că era o parte din cenușa din rugul Ioanei d’Arc. Praful se afla într-un borcan care avea o etichetă pe care scria: „Rămășițe găsite sub rugul Ioanei d’Arc, Fecioara din Orleans”.

Borcanul a fost dus într-un muzeu și a fost păstrat acolo timp de zeci de ani, potrivit The Telegraph. Însă, în 2007, analizele au arătat faptul că cenușa din borcan nu îi aparținea sfintei, ci erau rămășițele unei mumii egiptene.

Rămășițele mumiei proveneau dintr-o perioadă de timp cuprinsă între secolul VI și secolul III î.e.n. Doctorul Philippe Charlier, de la Spitalul Raymond Poincare, a studiat rămășițele și a fost uimit de ceea ce a descoperit.

Cenușa includea o coastă arsă, care părea a fi de om, câteva bucăți de lemn ars, o fâșie de pânză de 15 centimetri și femurul unei pisici (în Evul Mediu, exista tradiția de a arunca pisici negre pe rugul vrăjitoarelor).

Ioana d’Arc a devenit un simbol al Franței

ioana d'arc
Statuia Ioanei d’Arc din Orleans, de Denis Foyatier, 1855. Foto: Pinterest

Charlier și echipa lui au supus relicvele la mai multe teste, iar rezultatele au arătat că nu era vorba nicidecum de rămășițele rugului Ioanei d’Arc, ci de rămășițele unei mumii.

Cercetătorii cred că falsul a fost făcut în secolul XIX, poate cu scopul de a accelera procesul de beatificare a Ioanei, potrivit unui reportaj NBC News. În cele din urmă, Biserica Catolică a canonizat-o în 1920.

În Evul Mediu, rămășițele mumificate erau folosite ca leac pentru diferite boli. Erau utilizate pentru a trata problemele sângelui, menstruațiile lungi sau dureroase și problemele de stomac, potrivit doctorului Charlier.

ioana d'arc
Mumie egipteană, văzută de aproape. Foto: Epoch Times

Echipa lui presupune că farmacistul a transformat rămășițele de mumie egipteană în relicve false ale Ioanei d’Arc, însă motivul pentru care ar fi făcut așa ceva rămâne un mister.

Osul din coastă era vechi de mai multe secole și la fel și femurul de pisică, care fusese, și el, mumificat. În plus, în mostrele analizate cercetătorii au găsi urme de polen de pin, care ar putea proveni din rășina folosită de egipteni la îmbălsămare.

Echipa nu a reușit să obțină ADN utilizabil de la osul de om sau de la cel de pisică, așa că sexul mumiei nu poate fi identificat, și nici cel al pisicii.

„Se pare că produsele de îmbălsămare au împiedicat conservarea ADN-ului și sunt și prea vechi, așa că nu am reușit”, a afirmat Charlier.

Au chemat până și parfumieri care să îi ajute în cercetările lor, să adulmece rămășițele de mumie egipteană și să identifice materia vegetală folosită la îmbălsămare. Parfumierii au identificat mirosul de ghips și vanilie.

Mirosul de ghips ar putea fi explicat prin faptul că Ioana d’Arc ar fi fost arsă la un stâlp de ghips, și nu de lemn, pentru a prelungi spectacolul execuției sale, însă mirosul de vanilie nu ar fi trebuit să fie prezent.

Vanilina este o substanță produsă de un cadavru aflat în descompunere, potrivit lui Charlier. Poate fi găsită într-un cadavru, însă nu în rămășițele unui corp care a fost ars.

ioana d'arc
O gravură din 1903 de Albert Lynch reprezentând-o pe Ioana d’Arc. Gravura a apărut în revista Figaro Illustre

Astfel, echipa a reușit să își dea seama cu ce relicve avea de-a face. Perioada în care relicvele au fost descoperite, secolul XIX, era aceeași perioadă în care aproape uitata sfântă Ioana d’Arc era redescoperită de francezi și transformată într-un simbol național.

Așa că ideea că relicvele ar fi fost falsificate pentru a promova imaginea Ioanei nu pare deloc deplasată.

Ca să știi mai mult, citește „Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea”

O remarcabilă antologie ce reunește scrisori celebre într-un impresionant arc de timp care străbate vremurile, purtându-ne din Antichitate până în vremurile noastre și vorbindu-ne despre putere, iubire, creație, sex, credință și război, „Pecetluite în istorie” este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universală și viața intimă a unor personaje ilustre.

Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selecție de peste o sută de epistole, din care unele sunt pline de noblețe și înălțătoare, altele detestabile și tulburătoare, unele se constituie în adevărate capodopere literare, altele sunt brutale, dure și șocante; multe sunt erotice, altele sfâșietoare.

În binecunoscutul său stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arată de ce aceste scrisori sunt o lectură indispensabilă: cum ele ne descifrează trecutul, ne îmbogățesc viața de azi și ne luminează ziua de mâine.

„Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Urmărește-ne pe Facebook

Zilnic, episoade noi din serialul Astăzi în istorie, plus curiozități fascinante din toate domeniile!

Lasă un comentariu