„Moaștele” Ioanei d’Arc s-au dovedit a fi bucăți dintr-o mumie egipteană

Creștinii din lumea întreagă, ortodocși, catolici sau de altă confesiune, își venerează sfinții. De secole, bisericile și catedralele din întreaga Europă au atras putere, prestigiu și bogății cu relicvele sfinte pe care le păstrează.

Acestea erau adeseori rămășițe ale unui sfânt sau ale mai multor sfinți. Oamenii se simt atrași de sfinți din motive personale și, uneori, o zonă sau regiune se poate simți atrasă în mod special de un anume sfânt care provine de acolo.

În Franța, mulți oameni o venerează pe Ioana d’Arc. La numai 18 ani, Ioana d’Arc a condus armata franceză la victorie, înfrângând englezii la Orleans.

ioana d'arc
Miniatură cu IoanA d’Arc. Foto: Pinterest

Ioana susținea că era condusă de viziuni mistice în care îi apăreau sfinți care îi spuneau că va fi salvatoarea Franței și că acțiunile ei aveau o ghidare divină.

Un an mai târziu, a fost arsă pe rug ca eretică și vrăjitoare, însă pentru catolicii francezi ea rămâne și azi o figură venerată.

În 1867, în podul unei farmacii din Paris s-a descoperit ceea ce s-a presupus a fi cenușă din rugul Ioanei d’Arc. Cenușa se afla într-un borcan care avea o etichetă pe care scria: „Rămășițe găsite sub rugul Ioanei d’Arc, Fecioara din Orleans”.

Borcanul a fost dus într-un muzeu și a fost păstrat acolo timp de zeci de ani, potrivit The Telegraph. Însă, în 2007, analizele au arătat faptul că cenușa din borcan nu îi aparținea sfintei, ci erau rămășițe de mumie egipteană.

ioana d'arc
Scrisoare scrisă de Ioana d’Arc (1429)

Rămășițele de mumie egipteană proveneau dintr-o perioadă de timp cuprinsă între secolul VI și secolul III î.e.n. Doctorul Philippe Charlier, de la Spitalul Raymond Poincare, a studiat rămășițele și a fost uimit de ceea ce a descoperit.

Cenușa includea o coastă arsă, care părea a fi de om, câteva bucăți de lemn ars, o fâșie de pânză de 15 centimetri și femurul unei pisici (în Evul Mediu, exista tradiția de a arunca pisici negre pe rugul vrăjitoarelor).

Ioana d’Arc a devenit un simbol al Franței

Charlier și echipa lui au supus relicvele la mai multe teste și dovezile au arătat că nu era vorba nicidecum de rămășițele rugului Ioanei d’Arc, ci de rămășițele unei mumii.

ioana d'arc
Statuia Ioanei d’Arc din Orleans, de Denis Foyatier, 1855. Foto: Pinterest

Cercetătorii cred că falsul a fost făcut în secolul XIX, poate cu scopul de a accelera procesul de beatificare a Ioanei, potrivit unui reportaj NBC News. În cele din urmă, Biserica Catolică a canonizat-o în 1920.

În Evul Mediu, rămășițele mumificate erau folosite pentru diferite leacuri. Erau utilizate pentru a trata problemele sângelui, menstruațiile lungi sau dureroase și problemele de stomac, potrivit doctorului Charlier.

Echipa lui presupune că farmacistul a transformat rămășițele de mumie egipteană în relicve false ale Ioanei d’Arc, însă motivul pentru care ar fi făcut așa ceva rămâne un mister.

ioana d'arc
Mumie egipteană, văzută de aproape. Foto: Epoch Times

Osul din coastă era vechi de mai multe secole și la fel și femurul de pisică, care fusese și el mumificat. În plus, echipa a găsit dovada existenței polenului de pin, care ar putea proveni din rășina folosită de egipteni la îmbălsămare.

Echipa nu a reușit să obțină ADN utilizabil de la osul de om sau de la cel de pisică, așa că sexul mumiei nu poate fi identificat, și nici cel al pisicii.

„Se pare că produsele de îmbălsămare au împiedicat conservarea ADN-ului și sunt și prea vechi, așa că nu am reușit”, a afirmat Charlier.

Au chemat până și parfumieri care să îi ajute în cercetările lor, să adulmece rămășițele de mumie egipteană și să identifice materia vegetală folosită la îmbălsămare și parfumierii au identificat mirosul de ghips și vanilie.

Mirosul de ghips ar putea fi explicat prin faptul că Ioana d’Arc ar fi fost arsă la un stâlp de ghips și nu unul de lemn, pentru a prelungi spectacolul execuției sale, însă mirosul de vanilie nu ar fi trebuit să fie prezent.

Vanilina este o substanță produsă de un cadavru aflat în descompunere, potrivit lui Charlier. Poate fi găsită într-un cadavru, însă nu în rămășițele unui corp care a fost ars.

ioana d'arc
O gravură din 1903 de Albert Lynch reprezentând-o pe Ioana d’Arc. Gravura a apărut în revista Figaro Illustre

Astfel, echipa a reușit să își dea seama cu ce relicve avea de-a face. Perioada în care relicvele au fost descoperite, secolul XIX, era aceeași perioadă în care aproape uitata sfântă Ioana d’Arc era redescoperită de francezi și transformată într-un simbol național.

Așa că ideea că relicvele ar fi fost falsificate pentru a promova imaginea Ioanei nu pare deloc deplasată.


În continuare, citește și Automumificarea și enigma călugărilor budiști înmormântați de vii, apoi află mai multe despre Misterele milioanelor de animale mumificate din Egiptul Antic.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu