5 inventatori care au ajuns să-și regrete invențiile

Ce au în comun mall-urile, celebra mitralieră AK-47 și spațiile de birouri în formă de cub? După un timp, cei care le-au conceput au ajuns să-și regrete invențiile.

Deși au pornit cu intenții bune, acești inventatori au reușit să creeze lucruri de care nu au fost deloc mândri. În acest articol îți prezentăm poveștile a cinci inventatori cărora a ajuns să le pară rău că și-au pus în aplicare ideile.

În trecut, când orașele erau mai mici, fiecare locuitor găsea undeva în apropierea casei un magazin. Însă, pe măsură ce s-au dezvoltat cartierele noi, locatarilor acestora le-a fost tot mai greu să-și cumpere cele necesare, mai ales că nu găseau toate tipurile de mărfuri în același loc.

În anii ’50, pentru a rezolva această problemă, arhitectul american de origine austriacă Victor Gruen a venit cu o idee nemaiîntâlnită până atunci. Un spațiu cu multe magazine, în care oamenii să se poată plimba și să cumpere tot ce au nevoie, cu ușurință.

În viziunea lui Gruen, acest loc trebuia să beneficieze de multe spații verzi și să fie decorat cu obiecte de artă, oferindu-le cumpărătorilor și posibilitatea de a se relaxa. Proiectul arhitectului a fost implementat pentru prima oară în 1954, la Detroit.

Ideea a prins foarte repede. Apoi, alții s-au gândit că ar fi mai bine dacă toate magazinele s-ar afla într-o singură clădire și dacă spațiile verzi și obiectele de artă ar fi îndepărtate, pentru a face loc și mai multor magazine. Așa s-a născut mall-ul pe care îl cunoaștem în ziua de azi.

„Aceste dezvoltări au fost o eroare, ne-au distrus orașele”, spunea Gruen.

Oare ce părere ar fi avut el despre evenimente precum Black Friday și despre cumpărăturile online?

Oricât ar părea de greu de crezut, aceste „cuburi” au fost inventate cu intenția de a le oferi mai multă libertate și intimitate celor care munceau în ele. Au început prin a fi relativ mari, oferind un echilibru între interacțiunea cu alți angajați și spațiul de lucru privat.

Dar apoi au intervenit corporațiile. Micșorând spațiul alocat unui „cub”, angajatorii puteau repartiza mai mulți oameni în același spațiu, economisind bani. Astfel, „cuburile” au devenit puțin mai mici. Și apoi… și mai mici.

Omul care le-a inventat, Bob Propst, fost președinte al companiei Herman Miller, a ajuns să-și regrete invenția. Deși încă îi plăceau simplitatea și flexibilitatea designului, Propst a afirmat că nu a anticipat implicațiile ideii sale.

„Partea proastă este că nu toate organizațiile sunt inteligente. Multe sunt conduse de niște oameni ignoranți, care pot crea un infern din aceste dispozitive benefice”, a afirmat Propst.

AK-47 este cea mai folosită mitralieră din lume și a fost inventată de Mihail Kalașnikov. El și-a bazat designul pe mitraliera germană StG44, care făcuse atâta rău poporului rus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Rușii își doreau propria armă devastatoare și au primit-o. AK-47 era un vis devenit realitate. Era ieftină și ușor de produs, rezistentă și ușor de întreținut, ceea ce o făcea foarte eficientă.

A fost introdusă în uz în 1949 și încă este folosită peste tot în lume. Zeci de milioane de oameni au fost uciși sau răniți de un AK-47.

Înainte de muri, Kalașnikov a scris mai multe scrisori către Biserica Ortodoxă Rusă, întrebând dacă era vinovat pentru toți acești morți.

„Durerea din sufletul meu este insuportabilă. Îmi tot pun aceeași întrebare fără răspuns: dacă arma inventată de mine a ucis oameni, înseamnă că eu, Mihail Kalașnikov, sunt responsabil de moartea acestor oameni?”, scria inventatorul rus.

„Cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai mult mă macină această întrebare și mă întreb de ce Atotputernicul le-a permis oamenilor să aibă porniri diavolești cum sunt invidia, lăcomia și agresivitatea”, se plângea el.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Oppenheimer era directorul Laboratorului Național Los Alamos. În această calitate, el a supravegheat echipa de cercetători care a creat bomba atomică.

Echipa credea că lumea va deveni un loc mai sigur dacă va crea o armă destul de devastatoare încât să pună capăt războiului.

Două dintre bombele concepute în Laboratorul Național Los Alamos au fost aruncate asupra Japoniei, iar devastările fără precedent au pus capăt războiului. Însă Oppenheimer a considerat că inventarea bombei atomice fusese o greșeală imensă.

Premiul Nobel pentru pace este decernat anual persoanei care a făcut cele mai semnificative eforturi pentru „întărirea fraternității între popoare, pentru abolirea sau reducerea forțelor armate și pentru organizarea și promovarea conferințelor de pace”.

Premiul a fost creat de Alfred Nobel, care a câștigat o avere după ce a inventat dinamita în scopul de a dezvolta afacerile familiei sale în domeniul mineritului. Însă armata a văzut imediat potențialul distructiv al dinamitei.

Tunurile cu dinamită au fost folosite pentru prima oară în timpul Războiului Hispano-American, iar dinamita s-a dovedit la fel de eficientă la aruncat în aer oameni pe cât de eficientă fusese la aruncat în aer pământul.

Interesant este că Nobel nu s-a opus folosirii dinamitei ca armă până când nu și-a citit necrologul într-un ziar. În 1888, fratele său, Ludwig, a murit, însă presa a făcut o greșeală și a crezut că Alfred era cel care decedase.

Necrologul spunea că „negustorul de moarte a murit” și susținea că Nobel „s-a îmbogățit găsind modalități de a ucide mai mulți oameni cu o repeziciune mai mare decât oricând înainte.”

Premiul Nobel a fost înființat în urma dorinței stipulate în testamentul lui Alfred Nobel, într-un efort al inventatorului de a-și reabilita reputația.